Fugarul

Fugarul este, inainte de toate, o carte surprinzatoare. Ascunde nuclee ce se pot transforma oricand in carti individuale. Fugarul este pentru Marius Carbunescu metafora strangerii laolalta a catorva povestiri ordonate diacronic. Sunt intamplari din copilarie, adolescenta si maturitate ce se desfasoara in perioada comunista, dar si in primii primii ani de libertate. Ultimele povestiri, grupate sub titlul Jurnal de Uber, constituie fragmente ale unei radiografii a clipei facute de la volanul unui taxi. Toate textele au un puternic filon autobiografic. Povestirile lui Marius Carbunescu raspund si totodata se suprapun perfect peste complexitatea lumii in care traim. In primul rand, sunt o lectura agreabila pentru oricine: sunt scrise alert, cu umor si ironie, iar firul narativ ofera fiecarui cititor prilej de regasire si empatie. In al doilea rand, pot fi considerate adevarate sociografii ale perioadelor descrise. Prin asta, Fugarul indeplineste o functie pe care putine carti scrise astazi le au: este o punte care uneste si face mai inteligibile, in special cititorilor tineri, doua episoade ale istoriei noastre recente. Este vorba despre ultimele decenii de comunism si de lunga perioada a tranzitiei postcomuniste in care mostenirea trecutului alaturi de noile modele si practici sociale, in mare masura importate, au coexistat intr-un peisaj eterogen.