Adolf H. Doua vieti

Cu o postfata inedita a autorului Traducere si note de Doru Mares Intr-un roman pasionant, exploziv, construit cu rigurozitate, Eric-Emmanuel Schmitt si-l alege drept protagonist pe ,,monstrul de evitat si construieste doua biografii paralele: una fidela realitatii, romanul lui Hitler, mort in 1945 in Berlinul distrus de bombardamente, cealalta, plasmuita in intregime, povestea lui Adolf H., un pictor care, dupa Marele Razboi, frecventeaza avangarda din Montparnasse, ca intr-un final sa se stinga linistit in 1970 la Santa Monica. Romanul e urmat de jurnalul autorului din perioada scrierii acestuia. Schmitt isi exprima aici anxietatea, indoielile, uneori chinul si oroarea pe care le-a incercat din momentul in care a decis sa dea viata figurii celei mai sumbre din istoria recenta si pana la terminarea romanului. O carte extrem de incitanta, scrisa la inalta tensiune, considerata cel mai bun roman semnat de Eric-Emmanuel Schmitt. ,,Moralist, Eric-Emmanuel Schmitt isi dedubleaza eroul pentru a reflecta asupra inocentei, vinii, libertatii si responsabilitatii fiecarui individ. Un indraznet numar de echilibristica. [...] Departe de a urmari marile momente istorice ale Fuehrerului, Schmitt il evoca pe Hitler in 30 de scene intime ce arunca o lumina ciudata si dura asupra secretelor vietii afective, sexuale si asupra caracterului personajului care se idolatrizeaza si incearca totodata sa incarneze eroul nietzschean. Reusita acestui portret este uluitoare. (Le Point) ,,Adolf H. Doua vieti este un roman serios, grav, nelinistitor. Este un interesant mecanism literar, care forteaza cititorul sa-si puna intrebari, nu intotdeauna in mod fatis, in legatura cu partea tenebroasa care zace in noi. Fiind o reflectie asupra raului, merita intreaga noastra atentie. (Le Figaro Litteraire)