Iubita mea, Sputnik

Sumire, o tinara nonconformista de douazeci si doi de ani ce viseaza sa devina scriitoare, se indragosteste pentru prima oara in viata. Este o dragoste coplesitoare, ca o tornada ce se napusteste peste o cimpie intinsa. De aceea, Sumire nu ia in seama ca iubeste pe cineva mai in virsta cu saptesprezece ani si, mai mult, ca iubeste o femeie. Cele doua isi petrec vara pe o mica insula din arhipelagul grecesc. La un moment dat, Sumire dispare fara urma. Nimeni nu reuseste sa o gaseasca sau sa-i explice disparitia misterioasa. In cautarea ei porneste si K, un prieten foarte apropiat. Este singurul care intelege ca, pentru Sumire, aceasta era singura solutie de a-si implini dragostea. Ramine totusi speranta reintilnirii intr-o lume „de partea cealalta a oglinzii”. Fragment din romanul Iubita mea, Sputnik de Haruki Murakami: “Sumire a ridicat paharul si, imitand-o pe Miu, a sorbit putin vin, l-a tinut in gura, apoi l-a lasat sa se duca spre fundul gatului. Cateva clipe a mai simtit gustul placut al vinului, apoi senzatia a disparut, ca roua diminetii de pe o frunza, vara. Acum cerul gurii era pregatit pentru a incerca un nou gust, al inghititurii de mancare ce urma sa vina. Ori de cate ori manca sau statea de vorba cu Miu, Sumire invata ceva nou. Era pur si simplu uluita de cat de putine lucruri stiuse pana acum. — Nu mi s-a mai intamplat nicicand sa vreau sa devin altcineva, i-a spus ea o data lui Miu, din senin, poate si pentru ca bause un pic mai mult vin ca de obicei. Cateodata ma gandesc ce bine ar fi dac-as putea fi ca tine. Miu si-a tinut o clipa respiratia, apoi a luat paharul cu vin si l-a dus iar la buze. Pentru o secunda, in lumina care o invaluia, pupilele ei si-au schimbat culoarea intr-un rosu intunecat, ca vinul. Expresia ei subtila dintotdeauna i se stersese de pe chip. — Tu n-ai de unde sa stii, a inceput ea calma, punand paharul inapoi pe masa, dar persoana pe care o vezi tu acum nu e Miu cea adevarata. Acum paisprezece ani am pierdut o jumatate din mine. Ar fi fost minunat daca te-as fi cunoscut cand eram intreaga, dar acum nu mai am ce face. Sumire era atat de uimita, incat nu-si gasea cuvintele, ratand ocazia de a cere amanunte. Oare ce i se intamplase lui Miu acum paisprezece ani? De ce n-a ramas decat “jumatate din ce era? Ce insemna de fapt “jumatate”? Toate aceste intrebari o faceau sa se simta atrasa si mai mult de Miu. Ce fiinta ciudata, si-a spus ea. Punand cap la cap fragmente de conversatii, Sumire a reusit sa afle cate ceva despre Miu. Sotul ei era japonez, era cu cinci ani mai in varsta ca ea si vorbea fluent limba coreeana, pentru ca studiase doi ani la sectia de Economie a Universitatii din Seul. Era un om placut si priceput in afaceri, el fiind de fapt cel care conducea compania lui Miu.”