Mantaua lui Hipocrate

Este cartea unui chirurg, cartea cuiva care mânuieşte, cu mare stăpânire şi artă, bisturiul dar care o face având mereu în faţa ochilor ceea ce se află dincolo de ascuţişul acestuia, privirea celui care i s-a încredinţat. Privirea care spune totul despre ceea ce numeam omul în măreţia suferinţei şi umilinţei sale, omul în adevărata lui umanitate. (Horia Bădescu) Întreaga pledoarie a cărții domniei sale e pentru inteligență, pentru educația în spiritul meritocrației. De aceea, își dorește un învățământ care să nu fie fabrică de diplome, ci descoperitor și formator de inteligențe, care sunt atât de puține. De pildă, învățământul medical, azi, pune tot mai mult accent pe cantitatea de cunoștințe îngurgitate, dar nu și pe vocație, fără de care nu vor ieși niciodată medici buni, care să fie deopotrivă oameni de știință și artiști ai medicinii. Ca și în politică și-n toate domeniile, chiar și-n cele mai neînsemnate. În aceasta și constă afirmarea adevărului, conchide autorul. (Theodor Codreanu) Teofil Lung nu se sfieşte să ofere spre meditaţie pagini de mare gravitate umană, deoarece: Noi avem datoria să ne înălţăm, fiecare după conştiinţa sa, spre adevărul înalt . (Mircea Popa) Influența clasică se poate observa în discursul domnului Lung. Înțelegerea filosofiei din Grecia antică și-a pus amprenta asupra formării intelectuale și spirituale a autorului. Platon și Socrate au fost și vor fi în continuare modele demne de urmat. Pe lângă aceasta, nume importante din cultura română sau universală își fac simțită prezența prin citate sau parafraze, astfel încât Mantaua lui Hipocrate devine un mic ghid întru înțelepciune, rațiune, sensibilitate și armonie. Jurământul depus devine laitmotiv, el dă substanță capitolelor cărții, dar și capitolelor din viața autorului. Mantaua albă, odată îmbrăcată, a fost asimilată de spirit, ea este parte integrantă a medicului, ea înnobilează și ne conduce spre progres, spre înălțare. Avem, așadar, o mulțime de teme ce ne îndeamnă la reflecție; am în fața mea o carte ce merită citită. (Simina Răchițeanu