Placebo

Rareori se întâmplă ca un volum de povestiri să fie atât de omogen, de inteligent și de atent construit în jurul a trei mari teme, tratate uneori foarte subtil: exilul, familia, timpul. Scrise cu multă maturitate, de o prozatoare venită târziu în literatură, aceste povestiri spun câteva istorii memorabile ale primei generații de emigranți de după Revoluție, prinși între două lumi imposibile: România comunistă și America de azi. Umorul și tragicul, suspansul și domesticul, familiarul și diferitul, inocența și cruzimea, dragostea și boala, alienarea și nostalgia se împletesc fermecător în căutarea deopotrivă a unui trecut promis și a unui prezent compromis. Placebo de Adriana Neagoe este unul dintre foarte puținele volume de proză scurtă cu adevărat inedite apărute la noi în ultimul deceniu. (Marius Chivu) Fără a supralicita pericolele legate de încălcarea confidențialității, autoarea își convertește cu suplețe asociativă experiența din culisele vieții medicale într-un evantai de ficțiuni de foarte bună calitate. Fie că este vorba despre povestea unei boli, despre un somnifer al cărui efect secundar alunecă neliniștitor în somnambulism, despre figura arhaică a unei moașe americane, despre inocența fetiței care se joacă să trateze cancerul sau despre impasul moral al unui chirurg, volumul este un veritabil tur de forță care depășește promisiunile de la debut. (Dan C. Mihăilescu