Introducere în psihanaliza freudiană şi postfreudiană. Ediţia a patra, revizuită şi completată - Audiobook

Când a constatat, pe baza identităţii structurale între simptomul nevrotic, pe de o parte, şi vis, act ratat, cuvânt de spirit, produse culturale, pe de altă parte, că între „normal" şi „patologic" există doar o deosebire de grad, şi nu una de natură, Freud a trecut de la psihopatologie la psihologie. Psihanaliza, ca psihologie, este o psihologie a inconştientului. Spre deosebire de psihologia conştiinţei, care studiază fenomenele psihice conştiente (sau accesibile în mod direct conştiinţei), psihologia inconştientului cercetează acele fenomene psihice accesibile conştiinţei doar indirect, prin intermediul interpretării de tip psihanalitic. Descoperirea inconştientului psihic a revoluţionat nu numai psihologia, ci şi celelalte ştiinţe ale omului: filosofia, antropologia, sociologia, estetica etc. Dacă ar fi să formulez în puţine cuvinte şi într-un mod sugestiv esenţa psihologiei inconştientului, aş spune că ea constă în ideea că şi oamenii sănătoşi, nu numai nevroticii, au inconştient. Iar inconştientul oamenilor sănătoşi are aceleaşi conţinuturi ca şi inconştientul nevroticilor. Diferenţa e doar de grad. Vasile Dem. Zamfirescu Oricât ar părea de surprinzător, psihanaliza nu este, aşa cum ne-am obişnuit să o gândim, un domeniu nestructurat interior, ci un adevărat sistem de discipline. Disciplinele psihanalitice – psihoterapia, psihopatologia, psihologia, metapsihologia şi psihanaliza aplicată – se află în relaţii cronologice şi logice. Din punct de vedere cronologic, prima a fost psihoterapia psihanalitică. Teoretizarea experienţei psihoterapeutice a condus la constituirea psihopatologiei psihanalitice, care a stat la baza psihologiei psihanalitice. Pe temeiul acesteia s-au clădit metapsihologia şi psihanaliza aplicată. Structura de rezistenţă a acestei clădiri multietajate o formează ideea de inconştient. – V.D.Z. Parcurgerea celor optsprezece volume ale operelor complete a lui Jung mi-a prilejuit constatarea, surprinzătoare la prima vedere, că există mai multe tipuri de arhetipuri, dacă folosim drept criteriu definiţia arhetipului cu care Jung operează de-a lungul întregii sale opere, şi anume de pattern of behaviour, de forţă interioară de ordinul instinctului, cu valenţe spirituale. Arhetipurile care corespund acestei definiţii şi pe care le-am numit tipice descriu într-adevăr o experienţă a speciei transmisă ereditar. Din categoria arhetipurilor tipice fac parte: arhetipul matern, arhetipul patern, arhetipul infans, anima, animus, arhetipul renaşterii, comunismul ca arhetip, arhetipurile regionale sau etnice, de tipul arhetipului germanilor (Wotan), cristalizare şi transmitere a unei experienţe colective de ordin general, nu universal. – V.D.Z CUPRINS Cuvânt înainte la ediţia a patra Cuvânt înainte la ediţia a doua Cuvânt înainte I. CE ESTE PSIHANALIZA? 1. O disciplină controversată 2. Psihanaliza — sistem de discipline axat pe ideea de inconştient 2.1 Psihoterapia. Caracteristici generale 2.2 Psihopatologia psihanalitică 2.3 Psihanaliza ca psihologie a inconştientului 2.4 Metapsihologia 2.5 Psihanaliza aplicată II. Elemente de istoria psihanalizei 1. Psihanaliza în România 1.1 Psihanaliză şi comunism 2. Psihanaliza în România interbelică 3. Psihanaliza în Occident 4. Psihanaliza în România de după 1990 III. Concepţia psihanalitică despre raportul dintre sănătate şi boala psihică 1. Cum a ajuns Freud la noua concepţie? 1.1 Structura şi sensul simptomului 1.2 Structura şi sensul visului 1.3 Structura şi sensul actului ratat 2. Reacţia istorică la inovaţia freudiană 3. Continuatorii lui Freud 4. Semnificaţia concepţiei psihanalitice pentru teoria cunoaşterii 5. „Vindecarea" în psihanaliză IV. PSIHANALIZA CA PSIHOLOGIE A INCONŞTIENTULUI 1. Ideea şi conceptul de inconştient înainte de Freud 2. Contribuţia lui Freud 3. Principalele manifestări ale inconştientului: ACTUL RATAT 3.1 Condiţiile de existenţă ale actului ratat 3.2 Teorii explicative prefreudiene 3.2.1 Teoriile fiziologice şi psihofiziologice 3.2.2 Teoriile fonetice 3.2.3 Opinia comună 3.3 Clasificarea actelor ratate 3.4 Semnificaţia actului ratat pentru psihoterapia psihanalitică 4. Principalele manifestări ale inconştientului: VISUL 4.1 Preambul 4.2 Teorii prefreudiene despre vis 4.2.1 Teoriile somatice 4.2.2 Teoriile populare şi romantice 4.3 Concepţia freudiană asupra visului 4.3.1 Conţinut manifest şi conţinut latent 4.3.2 Travaliul visului şi interpretarea 4.3.3 Visul despre injecţia făcută Irmei — primul vis interpretat psihanalitic 4.3.4 Dorinţa în vis 4.3.5 Dificultăţi ale teoriei freudiene despre vis ca realizare a unei dorinţe 4.3.6 Clasificarea viselor în funcţie de raportul dintre conţinutul manifest şi conţinutul latent 4.3.7 Travaliul visului 4.3.8 Funcţia visului: dorinţa şi cenzura 4.4 Interpretarea visului la Fre