Scrieri fundamentale

Volumul de faţă prezintă evoluţia teoretică a psihodramei, sociodramei și sociometriei lui J. L. Moreno. După expunerea ideilor sale filosofice și a principiilor ce îi întemeiază teoriile și a conceptelor și tehnicilor specifice psihodramei – spontaneitate, rol, catharsis – cartea de față îl înfățișează pe Moreno la lucru prin numeroase transcrieri ale sedințelor de psihodramă și sociodramă conduse de acesta. Cititorul are posibilitatea de a descoperi schimburile complexe ce au avut loc între autor și eurile auxiliare, pacienţii și observatorii-audienţă. Câteva fragmente autobiografice încheie acest volum, completând imaginea unui adevărat maestru al psihoterapiei. Jacob Levy Moreno, născut la București în 1889, a studiat la Viena medicina, matematicile si filosofia. A întemeiat psihodrama, sociometria și s-a numărat printre pionierii psihoterapiei de grup. Fiecare individ — întocmai cum acesta are întotdeauna un set de prieteni și un set de dușmani — are o serie de roluri în care el se vede pe sine însuși și se confruntă cu o serie de contraroluri în care îi vede pe alţii din jurul său. Acestea se află în diverse etape de dezvoltare. Aspectele palpabile a ceea ce este cunoscut sub numele de eu sunt rolurile în care individul acţionează, tiparul de relaţii de rol care se concentrează în jurul unui individ. Considerăm rolurile și relaţia dintre roluri ca fiind cea mai semnificativă dezvoltare din cadrul unei culturi. J. L. Moreno Psihodrama ia pacientul din lumea în care trăiește și îl plasează în centrul unei lumi noi, separată de restul experienţelor sale. Această nouă lume este o scenă de teatru, echipată cu toate dispozitivele care îl pot lansa într-un nou tipar de societate — o societate în miniatură — în care existenţa este diferită și mult mai facilă. Uneori, este mai simplă, iar alteori este mult mai bogată decât societatea din care a venit pacientul, însă pentru el este la fel de reală — uneori chiar mai reală — decât lumea din afară. Pe scenă, el continuă să își trăiască propria viaţă, însă aceasta este mai compactă pentru că a fost redusă la aspectele sale esenţiale. J. L. Moren