Viseaza androizii oi electrice?

Romanul care a stat la baza filmului Blade Runner.

După un cataclism nuclear, Pământul e un deșert al umbrelor. Omenirea se stinge încet, iar în locul ființelor pierdute apar simulacre: câini, pisici, păsări. Și, mai tulburător decât toate, apar oameni. Oameni care nu sunt oameni.

Androizii seamănă atât de mult cu noi, încât granița dintre real și artificial devine o amintire.

Rick Deckard este vânătorul trimis să-i descopere și să-i distrugă. Dar cum să ucizi ceva ce visează, ceva ce își dorește o viață, ceva ce își apără existența? Întrebarea nu mai este cine sunt ei. Întrebarea e cine mai suntem noi. Un roman profetic despre inteligența artificială, identitate și fragilitatea condiției umane, Visează androizii oi electrice? ne pune în față o oglindă și ne obligă să ne întrebăm: unde se sfârșește omul și unde începe mașina? -- Marian Coman Capodopera SF a lui Philip K. Dick, romanul care a stat la baza celebrului film Blade Runner din 1982, regizat de Ridley Scott, a rezistat la proba trecerii timpului. Cu această carte, scriitorul a atins momentul de vârf al forței sale creatoare. -- The GuardianPhilip K. Dick s-a născut pe 16 decembrie 1928, în Chicago. După ce părinții săi au divorțat, Philip K. Dick a intrat în custodia mamei (pe numele de familie Kindred, de la care Dick a împrumutat inițiala K), iar cei doi s-au stabilit în Berkeley. În acest oraș, Philip K. Dick a urmat liceul și a început studiile universitare, pe care însă le-a abandonat.

La începutul anilor 1950, a început să scrie texte science-fiction, iar în 1952 și-a publicat prima povestire în revista Planet Stories. Cu ajutorul lui Anthony Boucher, editor și mentor, a început să publice povestiri într-un ritm susținut. Între 1955 și 1970, a scris în medie două romane pe an și a publicat peste o sută de povestiri în reviste ca Galaxy, Amazing, Fantasy and Science Fiction și Worlds of If.

Mare parte a ficțiunilor sale se desfășoară în California, iar Philip K. Dick a folosit idei din cabalism, budism, gnosticism și taoism, dar a utilizat în același timp elementele science-fiction clasice, de tipul roboților, navelor spațiale, extratereștrilor și fenomenelor de tip extrasenzorial.

În decursul vieții, scriitorul a fost privit cu respect de fanii SF și de colegii de breaslă, deși n-a ajuns niciodată să egaleze vânzările celor mai populari scriitori science-fiction americani ai epocii. Philip K. Dick a fost recompensat cu Premiul Hugo în 1963 pentru romanul Omul din castelul înalt, Premiul John W. Campbell Memorial în 1975 pentru Flow My Tears, The Policeman Said, Premiul British SF în 1979 pentru Substanța M și Premiul Kurd Laßwitz (Germania) în 1985 pentru Valis.

În memoria sa, în 1983 a fost înființat premiul care-i poartă numele, ce recompensează cea mai valoroasă carte SF publicată pentru prima dată în SUA ca original în format paperback (inițiatorul premiului, Thomas M. Disch, a dorit să-l onoreze pe Dick, care și-a publicat în această formă majoritatea romanelor). Premiul este sponsorizat de Philadelphia Science Fiction Society și se acordă anual, în luna martie, la convenția Norwescon