Onoare

Onoareeste o poveste zguduitoare despre crima, iubire si familie, care se intinde pe trei generatii, urmarindu-si personajele in locuri extrem de diferite, dar la fel de fascinante – un sat kurd izolat de linga Eufrat, galagiosul si exoticul Istanbul, ploioasa Londra. Esma, o tinara de origine kurda stabilita in Londra, asterne pe hirtie povestea familiei sale, de la nasterea sub auspicii nefaste a mamei si a surorii ei gemene – Pembe si Jamila – pina la sfirsitul lor tragic.

Onoareeste in acelasi timp un exercitiu de exorcism menit sa purifice sufletul Esmei de ura impotriva fratelui care i-a ucis mama si o poveste moralizatoare ce arata cit de nociva poate fi obsesia onoarei pentru mintea necoapta a unui adolescent de saisprezece ani.

Prin romanul ei, Shafak abordeaza o tema extrem de actuala, cea a crimelor de onoare, care continua sa fie o realitate inspaimintatoare nu numai in societatile musulmane, ci si in comunitatile de imigranti din Vest.

Fragment din romanul Onoare de Elif Shafak: Adem isi petrecuse intreaga copilarie impartit intre doi tati: baba cel treaz si baba cel beat. Amandoi traiau in acelasi trup, insa erau la fel de diferiti unul de altul ca ziua de noapte. Contrastul dintre ei era atat de izbitor, incat Adem isi inchipuia ca bautura pe care tatal lui o dadea pe gat in fiecare seara era un soi de potiune magica. Nu prefacea broscoi in printi sau dragoni in vrajitoare, dar il preschimba pe omul pe care il iubea intr-un strain.

Baba (Cel Treaz) era un barbat garbovit si vorbaret, caruia ii placea sa-si petreaca timpul cu cei trei fii (Tariq, Khalil si Adem) si avea obiceiul sa-l ia pe unul dintre ei oriunde se ducea, o loterie a iubirii si atentiei. Baiatul norocos isi insotea tatal in vizita la prieteni, in plimbari pe bulevardul Istiklal si uneori la locul de munca - un garaj de langa Piata Taksim, unde era mecanic-sef. Masini mari, cu nume complicate trageau acolo fie pentru reparatii, fie pentru schimbarea unor piese. Chevrolet Bel Air, Buick Roadmaster, Cadillac Fleetwood sau noul Mercedes-Benz. Nu toata lumea din oras isi putea permite asemenea modele - proprietarii erau in cea mai mare parte politicieni, afaceristi, patroni de cazinou sau jucatori de fotbal. Pe peretii garajului atarnau fotografii inramate in care mecanicii zambeau larg alaturi de clientii lor influenti.

Uneori, Adem il insotea pe Baba la ceainaria din partea locului, unde isi petreceau ziua band sahlep, ceai de tei sau ceai negru si uitandu-se la barbatii de toate varstele care jucau table sau dame. Politica era un subiect fierbinte. Alaturi de fotbal si de povestile din tabloide. Cum se apropiau alegerile generale, ceainaria vuia de discutii. Prim-ministrul - intaiul lider ales pe cale democratica din istoria tarii - sustinea ca Partidul Democrat condus de el avea sa obtina o victorie rasunatoare. Nimeni nu putea ghici ca urma sa fie intr-adevar reales pentru un nou mandat, la sfarsitul caruia avea sa fie spanzurat de o junta militara.

In acele dupa-amiezi lenese, Adem il imita pe Baba (Cel Treaz), punandu-si sub limba un cub de zahar si tinand paharul de ceai cu degetul mic ridicat in aer. Inauntru era atata fum, incat - cand se intorceau acasa - parul ii duhnea ca o scrumiera. Incruntand intotdeauna usor din sprancene, maica-sa, Aisha, il zorea spre baie. Isi dorea sa-l fi lasat in pace. Mirosul de tutun din par il facea sa se simta barbat in toata firea. Cand i-a marturisit asta tatalui sau, Baba a ras si a spus: Sunt doua lucruri pe lume care fac un baietandru sa devina barbat. Primul e dragostea unei femei. Al doilea e ura altui barbat.

Baba (Cel Treaz) i-a explicat ca cei care il cunosteau doar pe primul se inmuiau si ajungeau niste pampalai, iar cei care il cunosteau doar pe-al doilea deveneau duri ca piatra, insa cei care le incercau pe amandoua aveau ce le trebuia ca sa devina o Spada Otelita. Asa cum stiau toti artizanii iscusiti, cea mai buna cale de-a cali un metal era sa-l incalzesti in foc si apoi sa-l racesti in apa. Asa e si cu barbatii. Trebuie sa-i incalzesti la focul iubirii si sa-i racesti in apa urii, a incheiat Baba, oprindu-se pentru ca lectia sa fie insusita.

Adem isi facea griji caci nu avusese niciodata emotii atat de profunde, insa tinea astfel de nelinisti pentru sine. Chiar in acelasi an a avut prima criza de astm - o boala care va disparea in anii adolescentei, dar nu-i va parasi niciodata cu adevarat trupul, urmarindu-l intreaga viata.