Calatorie catre curcubeu

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1968. n n Tradus pentru prima oara in limba romana, Calatorie catre curcubeu, unul dintre primele romane publicate de Yasunari Kawabata, urmareste o familie complexa inca nevindecata de ranile trecutului. Cartea a fost ecranizata in 1956, in regia lui Koji Shima, Kawabata semnand, alaturi de Toshio Yasumi, scenariul peliculei. Intr-o lume inca neasezata dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, doua surori - fetele arhitectului Mizuhara cu mame diferite - se lupta sa-si inteleaga soarta si sa-si afle calea. Asako, mezina, care experimenteaza dragostea pentru prima data, este obsedata de gasirea unei a treia surori, fiica unei curtezane din Kyoto, in timp ce Momoko, sora cea mare - bantuita de pierderea iubitului ei kamikaze si de ultimele lor zile tulburatoare impreuna -, isi cauta alinarea intr-o serie de aventuri fara speranta. Pe parcursul unui an, calatorind prin Japonia infranta, ale carei splendori de arhitectura isi pierd aura mitica, devenind obiective turistice sau fiind reconvertite in hoteluri, personajele incearca sa-si castige echilibrul, restabilind o punte intre suflete, dar si o cale de comunicare, de reinnodare a legaturilor intre prezent si trecut, intre viata si moarte, in descifrarea unui sens al istoriei personale si colective. n n Nu poti intelege sufletul Japoniei daca nu-l citesti pe Kawabata. Calatorie catre curcubeu, recent tradusa, este poveste carea lipsea. [...] O carte pentru toti cei care iubesc Japonia sau arta unui mare povestitor, sau pe amandoua. Uluitoare, stralucita, de neratat. - Tony Parsons n n Romanele lui Kawabata sunt printre cele mai emotionante si originale creatii ale epocii. - The New York Times Book Review n n Kawabata este un poet al nuantelor subtile, al evanescentului, al imperceptibilului. - Commonweal n n In aceasta capodopera, Kawabata reda, cu penelul inmuiat parca in argint, insuportabila neliniste si frumusete a Japoniei postbelice. - Edmund White n n Traducere din limba japoneza de George T. Sipos.