Ecouri lichide de avocado

Arcane survoleaza si cartografiaza foarte multe teritorii poetice. Uneori, Arcane e magie pura si se construieste strunind pocaluri, artefacte si ambrozie. Alteori, Arcane e acel sens abscons la care ajungem dupa foarte multe relecturi. Exista si momente in care Arcane aduce poezia in taramul geek, unde imaginatia guverneaza peste faptul cotidian. Cand intra in sfera tarotului, arcanele baleiaza intre calatoria spirituala si autoreferentialitatea care poate da nastere celor mai de impact versuri. Arcane incapsuleaza poezia sub formele sale variate: antologii tematice, debuturi surprinzatoare, reeditari indelung asteptate si experimente care potenteaza epifanii literare. Ecourile lichide de avocado au densitati diferite in functie de momentul zilei in care le chestionezi. Taisul lor ascutit are cand forma unor animale cu ochi blanzi, cand prospetimea unor lamai coapte. Tabloul e atent construit din mai multe straturi, in care se succed lentilele de maci si unghiile rosii de la picioare. Chiar daca Noemina Campean nu intentioneaza sa spuna o poveste in mod uniform, efectul e exact acesta: o coeziune la nivel de limbaj, de imagini si chiar de psihanaliza. Unitatea nu se traduce nicidecum sub forma unui discurs monoton despre cancer si apropierea sfarsitului. Din contra, fiecare noua fila este un diapazon cu care personajele din Ecouri lichide de avocado se (re)racordeaza la semnele vitale ale prezentului. Fara sa tina cont de faptul ca lucrurile nu vor mai fi facute ca la carte. - Andrei Zbirnea Volumul Noeminei Campean creste gradual in intensitate. Problematica lui nu se lasa descifrata de la inceput. Primele poeme sunt usor descriptive, creionand un cadru fara a oferi indicii evidente in legatura cu ce va urma. De altfel, autoarea isi numeste scrierea mecanism regresiv al descrierilor contingente. Poezia poate fi asemenea unei regresii hipnotice capabile daca nu sa rezolve, macar sa identifice unele traume ascunse. Realizam, asadar, ca intoarcerea in trecut e absolut necesara intelegerii prezentului. Totul incepe cu vizualizarea unor imagini disparate ce reusesc incet sa contureze o perspectiva. Ecouri lichide de avocado incepe sa fie o carte despre boala si moarte, despre incercarea de decelare a unor surse ale raului, ale acelui rau ce ucide inocenta. Realitatea te obliga la o intelegere mai rapida, la o maturizare precoce, ca sa-i poti supravietui. Cartea Noeminei Campean e o adancire in infernul memoriei, al acelei memorii ce prezerva adevarata identitate aidoma fluturelui conservat perfect intr-un chihlimbar. - Serban Axinte