Taci si saruta-ma

Taci si saruta-ma / Just Kiss Me de Rachel Gibson este in acelasi timp povestea unei fiice, a unui star de cinema si a unei femei ca oricare alta, care, iubeste si este iubita. Taci si saruta-ma este povestea lui Vivien Leigh Rochet, o tanara cu nume predestinat celebritatii. Vivien avea o multime de fani aici in Charleston. Fata simpla care plecase din orasul natal devenise un mare star de cinema la Hollywood. Macy Jane fusese cea mai mare fana a ei si nu-si ascunsese mandria niciodata. Nu ca ar fi incercat vreodata sa iti ascunda emotiile. Era atat de mandra de singurul ei copil! Autoarea cartii, Rachel Gibson este o scriitoare americana de romane de dragoste, debutand in urma cu 20 de ani cu titlul Simply Irresistible, un succes remarcabil care a transformat-o rapid in autor de bestselleruri New York Times si USA Today. Publicatia americana The State, surprindea succint talentul autoarei, scriind despre Gibson ca: „are iscusinta de a scrie carti care te fac sa zambesti. De asemenea are darul de a scrie scene care te fac sa lacrimezi”. Vivien Leigh Rochet a fost o fetita usor plinuta, care adora inghetata si care facea liste cu ce isi va cumpara cand va fi bogata. Fetita ce purta numele unui fost mare star de cinema a crescut intr-un cartier de bogatasi, locuind, nu intamplator, de la varsta de 5 ani in garajul familiei Whitley-Shuler, pentru care Vivien si mama ei faceau curatenie in casa. Tatal ei murise inainte ca ea sa se nasca fara a fi apucat macar sa se insoare cu mama ei. Sau cel putin aceasta era povestea „oficiala”… Crescuse inconjurata de familii bune, dar nu se integrase niciodata. Ai ei nu aveau orase, sau poduri sau terenuri de golf cu numele lor. Ai ei muncisera din greu ca sa razbata, iar arborele lor genealogic arata mai curand ca o tufa crescuta in toate directiile decat ca un stejar impunator. O regasim pe Vivian mai tarziu, in jurul varstei de 25 de ani, cu o cariera realizata in cinematografie, ducand viata unui adevarat star de cinema. Moartea mamei ei, Macy Jane Rochet, o scoate din ritmul vietii agitate pe care o duce acum, iar reintoarcerea acasa, „in casa ca o bomboana” pe care i-o cumparase mamei ei din banii castigati ca actrita, este un moment de aducere aminte, de introspectie dar si de mari schimbari. Macy Jane Rochet incetase din viata, iar povestile false din ziarele de scandal pareau atat de triviale. Atat de stupide. Fusese o vreme cand nimanui nu-i pasa intr-atat de Vivien Rochet incat sa-i publice numele, cu atat mai putin sa inventeze intregi povesti despre ea. O vreme in care ar fi dat orice sa fie mentionata in tabloide si sa vada poze cu ea tronand pe copertele revistelor. Mama ei nu mai era si dintr-o data, viata lui Vivien parea stupida si triviala. Tristetea mortii mamei ei, ii este oarecum alinata de aparitia unei vechi cunostinte din copilarie. Henry Whitley-Shuler, unul din cei doi baieti ai familiei Shuler, in garajul careia Vivien locuise de mica. Henry nu o simpatizase deloc pe Vivien cand era copil, in principal din cauza faptului ca o surprindea deseori cotrobaindu-i prin lucruri, in timp ce, chipurile, facea curatenie prin camera lui. Credea despre ea ca are „maini lipicioase” si „un caracter dezagreabil”, si se temuse oarecum de Vivien in momentul in care aceasta aflase niste secrete sensibile despre el. Ii descoperise o cutie cu prezervative pe jumatate consumata la numai 13 ani, in sertarul cu sosete, si, mai mult decat atat, aflase secretul despre Tracy Lynn. Din fericire pentru el, Vivien nu a deconspirat niciodata aceste lucruri. Nu stia multe despre casnicie insa ii placea ideea de a se indragosti si de a-si imparti viata cu cineva. De a gasi un barbat care sa o sustina si care sa nu fie intimidat de succesul ei. I-ar fi placut sa incerce intr-o zi dar existau o multime de probleme ce blocau acel drum. Henry, la randul lui cunoscuse succesul pe Wall Street si avusese o cariera infloritoare. Un eveniment nefericit l-a facut sa renunte la Wall Street si sa se intoarca acasa in Charleston, dar totodata sa inceapa sa priveasca viata cu alti ochi. Odata reintors in orasul natal, Henry a avut ocazia sa o cunoasca mai bine pe mama lui Vivien si sa se apropie mai mult de ea. Asa se face ca acum el, si mama acestuia, Nonnie (Eleanor Whitley-Shuler), erau singurii capabili sa ii poata da mai multe detalii despre ultimele momente din viata mamei ei. Prin intermediul lor, Vivien va afla asadar ca mama ei nu mai locuise in casa „ca o bomboana” cumparata de ea, ci in garajul pe care il considera adevaratul ei camin, dar si ca, intre timp, Nonnie ii facuse respectivul garaj cadou. Medicul legist avea sa o informeze ca mama ei murise in urma unui infarct miocardic provocat de un embolism pulmonar. Facu o pauza iar lui Vivien ii venea sa-i ia telefonul si sa-l arunce cat acolo. Cu fiecare punct din prezentarea programului ei, anxietatea ii crestea. Era prea mult. Era pur si simplu prea mult. Vivien este insotita in orasul ei natal de asistenta personala Sarah, care o instiinteaza in momentul in care incearca sa puna la punct impreuna cu Nonnie detaliile inmormantarii mamei ei, de programul incarcat care o asteapta. Pranzuri cu regizori celebri in vederea obtinerii de noi roluri, prima lectura a scenariului unui serial de succes, aparitii in reviste si show-uri TV, etc. Insa in momentul de fata toate aceste lucruri ii par lui Vivien straine de viata ei. Singurul lucru care o preocupa este inmormantarea… Deopotriva ascutita si surda, tristetea lui Vivien era o constanta in sufletul si in inima ei. Nonnie este ajutorul ei cel mai de pret in timpul acestor pregatiri, si trebuie sa recunoasca faptul ca, priviti cu ochii unui adult, atat doamna Shuler, cat si fiul ei Henry, nu mai sunt oamenii rautaciosi pe care ii vedeau ochii ei verzi de copil. Vivien ramane fara asistenta ei personala, intrucat aceasta trebuie sa se intoarca la Los Angeles pentru a fi cu prietenul ei, ajungand in schimb sa isi petreaca tot mai mult timp impreuna cu Henry, cel car