Chiar inainte de fericire Ed.2

Chiar inainte de fericire. Nu inceta niciodata sa crezi in fericire!/Just Before Happiness de Agnes Ledig este o poveste despre greseli, despre sacrificiile pe care le facem pentru a ne repara greselile, despre suferinta pe care o induram ca urmare a propriilor greseli, despre speranta si nesabuintele care rezulta uneori din ea, despre iubire, moarte si mai ales despre capacitatea extraordinara a fiintei umane de a se regenera, de a renaste dupa ce se scufunda in abisurile cele mai intunecate ale disperarii si deznadejdii. Atunci cand trebuie sa supravietuim, ne luam adio de la toate marile sperante pe care ni le-am facut atunci cand eram doar niste copii. Si induram, acceptam, ne supunem fara sa scoatem o vorba. Chiar inainte de fericire este intai de toate o poveste despre viata si despre caile neasteptate pe care ea ne poarta uneori. E o poveste despre iubire si diversele chipuri pe care ea le imbraca. E o poveste in care se poate regasi, intr-o oarecare masura, fiecare dintre noi… Autoarea romanului, Agnes Ledig a cunoscut la randul ei suferinta in chipul ei cel mai intunecat. Dupa moartea fiului ei, care a suferit de leucemie, Ledig s-a dedicat scrisului la recomandarea medicilor, care, au sfatuit-o sa impartaseasca cu semenii suferinta prin care a trecut, ca o forma de terapie pentru a-si vindeca propriile rani. Ideea s-a bucurat de un real succes. In anul 2013 Chiar inainte de fericire a castigat premiul Maisons de la Presse si a devenit rapid bestseller cu peste o suta saizeci de mii de exemplare vandute in Franta. Romanul debuteaza banal, parand ca nimic extraordinar nu se poate intampla in acest peisaj deplorabil. Facem cunostinta cu cele patru personaje in jurul carora se va tese actiunea, care va lua in cele din urma o turnura cu totul si cu totul neasteptata, dar mai cu seama, incredibil de trista. n n Uneori in viata, ai sentimentul ca intalnesti oameni care fac parte din acelasi univers ca tine. Oamenii care vin din afara omenirii, care sunt diferiti de ceilalti, si cu care esti pe aceeasi lungime de unda sau care traiesc in aceeasi iluzie ca tine. O cunoastem asadar pe Julie, casierita intr-un supermarket, care, la cei numai 20 de ani ai ei, a cunoscut din plin suferinta, dezamagirea si durerea. Desi are anii la care oamenii viseaza cel mai mult si isi fac planuri cutezatoare de viata, Julie nu poate spune mai mult despre propria ei viata decat ca e ratata, in general. A ramas insarcinata la 17 ani, la o petrecere, in urma unei aventuri de-o noapte, dupa ce se ametise putin cam mult cu aburii alcoolului. Tatal ei a dat-o afara din casa pentru ca nu i-a convenit situatia de a avea o fiica minora viitoare mama, mama ei alcoolica nu a putut-o ajuta, asadar a fost nevoita sa se descurce singura. L-a nascut pe baietelul ei Ludovic, alintat Lulu, a renuntat la studii imediat dupa bac, desi visa sa devina inginer in biologie moleculara si momentan o gasim casierita intr-un supermarket, amenintata de seful ei libidinos ca data viitoare cand ii vor mai lipsi bani din casierie va trebui sa se poarte frumos cu el. Ulterior, facem cunostinta cu Paul, un doctor trecut bine de 50 de ani, care nu ramane indiferent la lacrima ce se scurge pe obrazul unei casierite oarecare din supermarketul in care isi face cumparaturile. Aflam despre el ca si-a pierdut prima sotie, pe care a iubit-o mult, pe cand fiul lor Jerome avea doar trei ani. S-a recasatorit apoi cu o femeie rece, cu care nu avea prea multe in comun, de dragul fiului sau, mai precis din dorinta ca el sa aiba o mama. A ramas alaturi de acea femeie 30 de ani dintr-o oarecare inertie, sau, mai bine zis de dragul aparentelor. Acum, Paul se simte singur, e ingrijorat pentru fiul lui care a trecut printr-o nenorocire si in acelasi timp se induioseaza profund la intalnirea cu Julie, care ar putea foarte bine sa ii fie fiica. Jerome, fiul lui Paul, este si el doctor, are in jur de 30 de ani si isi ineaca in fiecare seara amaraciunea in paharele de tarie care ii fac suferinta mai acceptabila. Jerome si-a pierdut de curand sotia, pe Irene. Aceasta trecuse printr-o depresie puternica, iar in cele din urma s-a impuscat. Jerome nu isi poate reveni dupa aceasta tragedie care i-a marcat prematur viata, nu isi poate exterioriza durerea si simte nevoia sa ia o pauza. Va pleca cu tatal lui intr-o vacanta la mare in Bretania si o va lasa la cabinet in lipsa lui pe Caroline, o debutanta. Insa pe ultima suta de metri inaintea plecarii va afla ca nu vor fi singuri in aceasta calatorie. Il cunoastem si pe micutul Lulu, un baietel de trei ani, de care te vei indragosti pe parcursul cartii, pentru ca duce o existenta modesta alaturi de mama lui intr-o locuinta sociala aflata intr-un prezbiteriu, pentru ca isi petrece mai mult timp cu bona decat cu mama lui care e nevoita sa munceasca pentru a le asigura traiul, pentru ca in ciuda saraciei in care creste, e un copil bun, intelegator, foarte inteligent si cat se poate de simpatic. Prin soarta lui sfasietoare Lulu e pana la urma un simbol al neputintei noastre de a pastra langa noi oamenii pe care ii iubim, in ciuda tuturor eforturilor colosale pe care suntem dispusi sa le facem in acest sens. Viata mea a devenit suprarealista. Tocmai ce mi-am lasat fiul in grija cuiva pe care nu-l cunosc decat de doua saptamani, iar eu sunt intinsa pe puntea unui vaporas, in mijlocul pustietatii, langa un barbat, sub o patura, intr-un hotel de zece miliarde de stele. Ce lux. Toate astea fara sa stiu daca acest barbat si-a propus sa se culce cu mine fara ocolisuri sau se va multumi doar, asa cum spune el, sa imi marturiseasca pasiunea lui pentru stele. Legaturile intre ei sunt simple. Paul o abordeaza pe Julie in supermarket in timp ce aceasta este la job, intreband-o ceva legat de lacrima ce i se scurge pe obraz. O invita la pranz, in ultima ei zi de munca inainte de concediu, propunandu-i tot atunci sa mearga cu el si fiul sau in vacanta la mare in Bretania, luandu-l bineinteles si pe Lulu cu ea. Julie, intr-un moment de d