Fuga pe varfuri. Marturia gimnastei Iulia Moldovan

Fuga pe varfuri/Fuga con punteras de Marta Moreno este povestea sportivei romance Iulia Moldovan, care timp de aproape un deceniu a fost cea mai buna gimnasta ritmica a Romaniei. Motivata de un vis pe care performanta Nadiei Comaneci de la Jocurile Olimpice de la Montreal (1976) l-a facut sa incolteasca in mintea multor generatii de fetite romance, Iulia a imbratisat gimnastica ritmica fara sa stie macar ca antrenoarea care a selectat-o doar pe ea, dintr-o intreaga clasa de elevi, avea sa o pregateasca pentru aceasta ramura a gimnasticii si nu pentru gimnastica sportiva, asa cum visa ea. Iulia Moldovan (Bistrita, 1983) a practicat gimnastica ritmica timp de aproape un deceniu, devenind cea mai buna sportiva a Romaniei din aceasta ramura. A castigat numeroase medalii la competitii nationale si turnee internationale. In plus, s-a calificat in diferite finale ale campionatelor europene si a participat la mai multe campionate mondiale. Fuga ei din echipa de gimnastica ritmica a Romaniei s-a transformat intr-un scandal national care, chiar si in ziua de astazi, reprezinta un subiect de interes pentru fanii acestui sport. In prezent, este antrenoare de gimnastica ritmica la Clubul Sportiv Deportivo Ontinyent (Valencia, Spania). Marta Moreno (Valencia, 1989) este licentiata in jurnalism la Universitatea CEU Cardenal Herrera. Cariera ei profesionala s-a concentrat pe comunicare politica si institutionala. Fuga pe varfuri. Marturia gimnastei Iulia Moldovan este prima ei carte scrisa din dorinta de a face cunoscuta povestea gimnastei Iulia Moldovan. Prefata cartii este semnata de Irina Deleanu, Presedinta Federatiei Romane de Gimnastica Ritmica, care i-a fost antrenoare Iuliei pentru o perioada si care vorbeste cu caldura unei mame despre acest bulgare de aur al gimnasticii romanesti. In ceea ce va priveste pe voi, cititorii, Irina Deleanu spera ca aceasta carte sa va ajute: Sa o descoperiti pe Iulia exact asa cum este ea si, de ce nu, sa va lasati inspirati de povestea ei de viata si de forta si determinarea cu care si-a urmat visurile. • Partea I: Inceputul meu neasteptat in gimnastica Ziua in care Nadia Comaneci a luat prima nota de 10 din istoria Jocurilor Olimpice la Montreal, in 1976, avea sa marcheze generatii intregi de fetite in mintea carora se nastea timid ideea: Si daca as putea si eu? A fost si cazul Iuliei Moldovan care, in ziua in care la scoala lor a venit antrenoarea de gimnastica ritmica Doina Pasmangia in cautarea de fete pentru a forma o trupa de gimnastica, a inceput sa viseze si ea la o posibila cariera in gimnastica. Iar visul ei s-a materializat imediat, antrenoarea selectand-o doar pe ea din intreaga clasa. Avea pe atunci doar 7 ani. Antrenamentele obositoare, disciplina riguroasa impusa de un sport care nu poate fi practicat altfel decat cu foarte multa disciplina, nehotararea copilariei, cand visurile ni se schimba de la o zi la alta, toate schimbarile pe care le-a presupus practicarea gimnasticii ca sport de performanta, au determinat-o pe Iulia sa refuze sa se mai prezinte la antrenamente, crezand pentru scurt timp ca, de fapt, nu este facuta pentru acest sport. O vizita a antrenoarei Doina Pasmangia acasa si participarea la un curs de dans aveau sa ii schimbe insa fundamental perceptia. In momentul in care s-a infiintat clubul de gimnastica ritmica LPSB (Liceul cu Program Sportiv Bistrita), format din aproximativ 10 gimnaste de diferite categorii, Iulia a descoperit in colegele ei niste adevarate surori. Prima competitie la care a participat Iulia in calitate de sportiva profesionista a fost Campionatului National Scolar, o competitie la care Iulia a obtinut confirmarea faptului ca asta isi dorea sa faca in viata: gimnastica ritmica. A urmat Campionatul National la care Iulia a fost din nou la inaltime. Competitiile, premiile, mandria familiei, faptul ca devenea un nume cunoscut in lumea gimnasticii o fac sa indrageasca si mai mult acest sport si sa-si doreasca sa obtina performante din ce in ce mai mari. Iar gandurile ei erau in perfecta concordanta cu scrisoarea pe care antrenoarea ei a primit-o la scurt timp dupa Campionatul National de la Federatia Romana de Gimnastica... • Partea a II-a: Dedesubturile lotului national Iulia are 9 ani. Face parte din lotul national de gimnastica ritmica si traieste in Bucuresti departe de toti cei dragi ai ei. Iulia e doar un copil, dar viata si responsabilitatile ei seamana foarte mult cu cele ale unui adult. Locuieste in Complexul Sportiv National Lia Manoliu in hotelul rezervat sportivilor de performanta, unde ocupa o camera impreuna cu o colega gimnasta. Programul este foarte strict, trezirea e data foarte devreme, mancarea este foarte putina, insa toate aceste inconveniente sunt date uitarii atunci cand au parte de intalniri surpriza precum cea cu celebra Irina Deleanu, cea mai buna gimnasta a Romaniei de la acea vreme. Zilele sunt lungi, antrenamentele sunt epuizante, dorul de parinti doare, colegii de scoala sunt invidiosi si rautaciosi, iar regimul alimentar strict le face sa viseze din cand in cand la... mancare. Cu toate acestea, Iulia e convinsa ca a facut cea mai buna alegere. Prin urmare, tot ce ii ramane de facut este sa mearga mai departe. O alinare pe acest drum greu, plin de provocari este antrenoarea Maria Girba, pe care Iulia o percepe ca pe o persoana calda si apropiata. Si mai sunt vizitele mamei, care, desi sunt foarte scurte, pot umple pentru o scurta perioada acel gol enorm pe care numai copiii despartiti de parinti pentru o anumita perioada il cunosc. Dupa cateva luni de sacrificii enorme si antrenamente riguroase, vine momentul in care Iulia si colega ei de camera, Raluca, trebuie sa faca dovada progreselor lor la Campionatul National din 1994 de la Ploiesti - prima competitie oficiala de cand faceau parte din echipa nationala. Iar Iulia nu va dezamagi nici de aceasta data. Iar cand rutina aproape ca se instalase in noua viata a Iuliei, gimnastele au primit o veste deloc imbucuratoare. Lotul urma sa se mu