Ticob, cinci zile de aventura

Vacanta mea de Pasti a fost una dintre cele mai frumoase traite vreodata. Inainte sa iesim in vacanta, parintii mei mi-au promis ca ma vor lasa sa plec singura la bunicii din Oradea. Asa ca, mai mult decat cozonacii, prajiturile si bucatele alese gatite de mami, asteptam sa vina a doua zi de Pasti sa merg sa prind trenul si sa plec spre Oradea. Ma tot gandeam despre cum va fi atunci cand voi fi doar eu intr-un compartiment, imi imaginam drumul de la noi din comuna si pana in Oradea unul asemenea celor din povestile cu „Frumoasa Adormita si cei 7 pitici”, cu mult verde peste tot. n Chiar in ziua de Pasti, am mers de mi-am scos cartile si caietele din ghiozdan si am pus in locul lor: maieul desenat in fata cu Mulan – personajul meu preferat; am pus penarul cu creioane colorate si 6 foi pe care le-am rupt din caietul de desen; sosetele galbene cu buline negre si o harta a Romaniei. Era cam invechita acea harta pentru ca o aveam de la tati, o folosise si el cand a fost tanar si a fost selectata sa participe la un concurs ce presupunea gasirea unei comori ascunse. Faptul ca imi pusesem acea harta in ghiozdan imi oferea un sentiment de siguranta si in acelasi timp ma simteam de parca as fi Willy Fog cand pornise „Inconjurul lumii in 80 de zile”. Nu mi-am batut capul de mancare, stiam ca mami imi va pregati tot ce este necesar, am rugat-o doar sa-mi puna in sandwich mai putine rosii si verdeturi si mai mult cascaval. Nu imi plac rosiile! Le mananc doar pentru ca rosu este culoarea mea preferata. n In seara dinaintea plecarii am mers si am facut o baie rapida, sa nu imi intrerup mintea de la a-si imagina imensul tren ce scoate niste aburi care formeaza un acoperis de nori deasupra garii. Am mers la culcare fara sa mai fac si alte activitati. Chiar daca m-as mai fi jucat prin casa, mi-am zis: „mai bine sa merg la somn, nu cumva sa intarzii la tren maine”. De multe ori m-am trezit in noaptea aceea, tot auzeam fluieratul trenului si tresaream la gandul ca poate a mers fara mine. n n Ilustratii de Sorina Serban.