Tarotul de Marsilia

Tarotul de Marsilia. 78 de carti de joc n n Multi dintre noi percep tarotul ca o formula universala microcosmica apta sa explice fenomenele din Univers, sa interpreteze sensul existentei si chiar sa ilustreze drumul omului spre propria sa desavarsire. Cele 22 de arcane majore din Tarot Tarotul consta intr-o serie de carti pictografice care au dat nastere jocului de tarot, asa cum este cunoscut in prezent. In Europa, cartile de tarot se pare ca au aparut in cursul secolului al XIV-lea, in Italia si in Franta. Exista insa teorii potrivit carora tarotul ar fi aparut de fapt in Egiptul antic, de unde si-a urmat cursul spre a cuceri lumea. In multe tari din Orient, pornind din Egipt, spre India si pana in China, se pot intalni multe astfel de imagini figurative asemanatoare figurilor din tarot; tiganii au si ei carti de acest fel, ceea ce ar explica raspandirea lor in Asia si Europa. Geneza cartilor de tarot e la fel de dificil sa se dovedeasca stiintific pe cat este sa se stabileasca originea numelui de tarot. Unii savanti sunt de parere ca acesta e de sorginte franceza, insa Gustav Meyrinck, in cartea sa Golem, e de parere ca aroc sau tarot are acelasi sens ca ebraicul Torah (lege) sau ca numele poate avea legatura cu cuvantul egiptean antic Taruth (cel care e consultat) ori ca ar putea deriva de la cuvantul Tarisk din limba zenda antica, in care inseamna eu cer raspunsul. Cartile de tarot sunt folosite atat pentru joc, cat si, cel mai ades, la prezicerea viitorului. Un pachet contine 78 de carti: 22 de arcane majore (sau mari mistere), ce sunt folosite ca atuuri in jocul de tarot, si 56 de arcane minore (sau mici mistere). Arcanele minore sunt similare cartilor de joc moderne, fiind impartite in patru suite: Spade, Bate, Cupe si Monede (echivalente cu cele de pica, trefla, cupa si caro), fiecare suita insumand paisprezece carti. In tarot, arcanele minore joaca insa un rol mai mic si se spune ca ele au aparut la mult timp dupa arcanele majore. Semnificatia mistica a Tarotului Cele 22 de arcane majore au facut mereu obiectul unor reflectii mistice. Magicienii si adeptii ermetismului le foloseau cu precadere. Multi dintre ei percepeau in tarot o formula universala microcosmica apta sa explice fenomenele din Univers si chiar sa interpreteze sensul existentei. De buna seama ca intelegerea acestei formule implica o dedicare si o reflectare pe masura asupra fiecarei carti. Unii mistici sunt de parere ca tarotul e un fel de scriptura sau de limba timpurie similara exprimarilor extatice intalnite in Biblie. Aceste teorii abordeaza caracterul psihologic al tarotului. O directie similara au urmat-o cercetarile cabalistului francez Eliphas Levi si ale peruchierului iluminat: Etteila d'Odoucet, la mijlocul secolului al XIX-lea, cei doi stabilind existenta unor legaturi intre tarot si alfabetul ebraic, fiecarei litere ebraice din cele 22 corespunzandu-i una dintre cele 22 de arcane majore. Aceasta afirmatie nu e lipsita de temei, intrucat concorda cu alte teorii despre originea tarotului. Legatura cu alfabetul ebraic poate indica un fel de asociere a cartilor de Tarot cu o arta a literelor cabaliste si a numerelor mistice. Poate ca doctrina secreta ebraica a cabalei ne-ar putea da unele indrumari privind semnificatia arcanelor majore. Cartea principala a cabalei, Zoharul (insemnand stralucire), trateaza, printre altele, diferitele atribute ale literelor ebraice din care se poate sa fi derivat semnificatia cartilor de tarot. Potrivit unei presupuneri mai indraznete, tarotul ar face parte din stiinta cabalei. Se cunosc foarte putine lucruri despre utilizarea cartilor de tarot in cadrul unor ritualuri magice speculative. Se spune ca tarotul are legatura si cu astrologia: in secolul al XIX-lea, un crestin francez a corelat cartile de tarot cu semnele zodiacale si cu planetele sistemului solar. Unii reprezentanti ai invataturilor ezoterice moderne, cum ar fi Franz Bardon si Elisabeth Haich, au identificat in arcanele majore diferitele etape ale initierii mistice. Ele pot reprezenta niste jaloane pe calea de a deveni un adept, fiecare arcana majora corespunzand cu exactitate unei stari de constiinta. Prin urmare, e posibil ca tarotul sa ilustreze drumul omului spre propria sa desavarsire. Importanta psihologica a Tarotului Cuvantului desavarsire folosit mai inainte nu trebuie sa-i fie atribuit vreun caracter mistic, caci, potrivit psihologiei profunzimii, desavarsirea omului inseamna gasirea drumului spre propriul lui sine, dat fiind faptul ca omul nu prea se cunoaste pe sine insusi. Sigmund Freud a aratat ca psihicul ii este necunoscut in mare masura omului: constiinta reprezinta doar o mica insula din oceanul vast al inconstientului, fiind guvernata de acesta din urma. Psihologul elvetian C. G. Jung a stabilit ca inconstientul e guvernat de un nucleu care e acelasi la toate fiintele umane, inconstientul colectiv. Acesta consta in niste prototipuri, denumite arhetipuri, care influenteaza puternic comportamentul si imaginatia omului. Desavarsirea poate fi atinsa prin accesarea de catre constient a inconstientului - mai intai a inconstientului colectiv, de care fiintele umane obisnuite nu sunt constiente –, in felul acesta omul ajungand sa il perceapa si sa se familiarizeze cu el. C. Jung denumeste acest fenomen proces de individualizare. Cele 22 de arcane majore din tarot ilustreaza intreg procesul de individualizare, pe etape. Incepand de la prima arcana majora (Magicianul) si pana la a douazeci si una (Lumea), ele simbolizeaza in ansamblu dispozitia omului ce se indreapta spre starea de individualizare. Unele arcane ilustreaza cu fidelitate anumite arhetipuri (mai multe detalii vor fi oferite la descrierea lor). Acest fapt minunat are o explicatie simpla: cel care a inventat tarotul, fie el egiptean sau european, a conceput aceste arcane, cel mai probabil, in cursul propriului sau proces de individualizare, ca sa-si fixeze intr-un stil plastic calea care sa-l conduca la propriul lui sine. Simbolismul arheti