Calea bucuriei

Volum apărut la aniversarea a 80 de ani ai autorului Cuvânt-înainte de Ioan Adam Conceptul grafic al copertei: Dark Moon Studio Scrise pe malul apusului , poemele din noul volum semnat de Iustin Moraru surprind prin numitorul comun la care sunt aduse. Poetul e octogenar (la bărbați se poate spune vârsta!), dar pășește ferm pe calea bucuriei. Jubilație, beatitudine, euforie la vârsta psalmistului? De ce nu?! Bucuria e altceva decât fericirea, sinonimia celor doi termeni nu e perfectă. Bucuria ține de individ, fericirea de societate, de poziția ta în cadrul ei. Poți fi bucuros din multe motive, cel mai important fiind conștiința de a fi, de a trăi tu, ca om, într-o lume trecătoare. A vedea lumina răsăritului încă o dată, într-o nouă zi, a te scălda în apa râului, a contempla izbânda firului de iarbă asupra asfaltului greu, a întrezări germinația, a observa cu ochi dilatați de atenție freamătul frunzelor, odiseea florilor, zbuciumul norilor, a număra petalele zilelor , a avea amintiri (cireșul din ograda părintească, tatăl, iubita) sunt motive de bucurie. Cine face toate acestea și nu se lasă doborât de invazia umbrei poate spune: Sunt! Ergo sum! (IOAN ADAM) Calea bucuriei este drumul firesc al vieții, care știe, dintotdeauna, să găsească o continuare, săpându-și albie nouă prin muntele de steril al circumstanțelor potrivnice. Firul de iarbă străbătând asfaltul! Sămânța luminii din suflet înălțându-și lujerul fraged al razei, prin norii vremelnici, până în clarul divin al cerului veșnic de deasupra! Filonul de aur curat, din noi, din fiecare, în jurul căruia ni se structurează ființa și așteptarea. (IUSTIN MORARU) IUSTIN MORARU (n. 11 martie 1944, satul Orosfaia, comuna Milaș, județul Bistrița-Năsăud) este poet, prozator și membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1962, a absolvit Liceul Ady-Șincai din Cluj-Napoca. După doi ani de filologie – Facultatea de Limba și Literatura română –, a urmat Facultatea de Electrotehnică, în cadrul Institutului Politehnic din același oraș, absolvită în 1969. Timp de 22 de ani, din 1969 până în 1990, a fost ziarist, lucrând succesiv la publicațiile Scânteia tineretului, Autoturism, România pitorească și Dimineața. A debutat cu versuri, în 1962, în revista Tribuna. A făcut parte, alături de Eugen Uricaru, Dinu Flămând, Ion Mircea, Marian Papahagi, Adrian Popescu și alții, din grupul care a înființat, în decembrie 1968, cenaclul și revista Echinox, care a apărut, fără întrerupere, vreme de peste 55 de ani. Editorial, a debutat în 1972, cu volumul de versuri La poarta pietrelor, apărut la Editura Dacia. Cărți publicate (selectiv): Poezie: Desprinderea fiului, Editura Dacia, 1976; Trăind într-o rază, Editura Eminescu, 1982; Pasăre liberă, Editura Cartea Românească, 2004; Dirijorul de vise, Editura TipoMoldova, 2016; Cușca leului liber, Editura TipoMoldova, 2016; Ferestre între lumi, Editura eLiteratura, 2018; Scări și capcane, antologie de autor, Colecția Echinox , Editura Școala Ardeleană, 2020; Nectarul clipei, Editura Junimea, 2020; O sută și una de poezii, antologie, Editura Academiei Române, 2022; Lumina din înserare, Editura Școala Ardeleană, 2022. Proză: Vina, roman, Editura Albatros, 1980; ediția a doua, revăzută și adăugită, Editura TipoMoldova, 2015; Părinții abstracți, roman, Editura Albatros, 1983, ediția a doua, revăzută și adăugită, Editura Studis, 2013