Draga nemernicule

La începutul anilor 2020, într-un context MeToo, un schimb de mesaje începe între Rebecca şi Oscar. Ea e actriță, are 50 de ani, dar e în continuare seducătoare. El are 43 de ani, e un autor relativ cunoscut şi ascultă rap, încercând să scrie o nouă carte. Şi unul, şi celălalt au crescut şi au îmbătrânit în cultura artistului chinuit şi sunt specialişti în abuzul de droguri, însă simt că ar trebui să-şi schimbe obiceiurile. Primele mesaje dintre ei sunt agresive şi totul pare să-i despartă. Apare şi o a treia voce, a lui Zoé, care nu are nici 30 de ani, e feministă şi dependentă de rețelele sociale. Toți trei sunt certăreți, dar vulnerabili. În cele din urmă între ei se naşte o prietenie care îi obligă să depună armele. Un roman al furiei şi al consolării, al înverşunării şi al acceptării, în care prietenia se dovedeşte mai puternică decât slăbiciunile omeneşti. „Despentes este vocea feministă cea mai ascultată în Franța de mai multe generații." „În timp ce aşteaptă ca societatea să evolueze, Virginie Despentes nu se schimbă. Ea povesteşte, în , cum interacțiunile sociale – oricât ar fi de toxice, dezamăgitoare şi destabilizatoare – sunt, de asemenea, capabile să dea naştere unei prietenii salvatoare." „Deopotrivă tulburătoare şi efervescentă, este o vastă frescă post-MeToo, dar şi o odă închinată prieteniei, impregnată de o blândețe uimitoare." „Virginie Despentes pune în lumină un prezent cu urme de măşti şi de Covid, dar în care societatea s-a schimbat pentru că femeile vorbesc şi ne pun pe gânduri. Rămâne de văzut dacă nemernicii se pot schimba şi ei." VIRGINIE DESPENTES s-a născut la 13 iunie 1969, la Nancy. A devenit cunoscută încă de la primul său roman, (1993), care a fost tradus în peste douăzeci de țări. Au urmat , în 1995, apoi în 1998 (Prix de Flore), adaptat pentru cinema cu Marion Cotillard şi Stomy Bugsy în rolurile principale. a fost publicat în 2004 şi Virginie Despentes a realizat adaptarea pentru cinema în 2011, cu Béatrice Dalle, Emmanuelle Béart, Soko şi Pascal Greggory în rolurile principale. În 2010, a obținut Prix Renaudot. Cu trilogia a câştigat Prix Anaïs-Nin 2015, Prix Landerneau 2015 şi Prix La Coupole 2015. În 2011 a publicat eseul , care a obținut Lambda Literary Award for LGBT Non Fiction. A fost membră a Academiei Goncourt (2016-2020). La Grupul Editorial Trei au mai apărut: (2006), (2006) şi (2009).