Ela cea fara de cuvinte

Cuvinte, cuvinte, cuvinteNu a existat un moment anume în care s-a născut Ela. Ea a crescut încet, în timp, și s-a așezat într-o poveste. O poveste despre iubire, despre zgomotul lumii de azi, despre toleranță, despre curajul și împăcarea de a fi altfel, despre lumile noastre interioare, bogate și prețioase. Este o lecție despre felul în care cuvintele pot să nască lumi, dar pot și să rănească. (Victoria Pătrașcu)Ela era mută. Aşa zicea toată lumea care o cunoştea. Toţi credeau că este mută pentru că din gura ei nu se auzise niciodată vreun sunet. Nici un cuvânt nu-şi luase zborul de pe buzele ei şi nici o şoaptă cât de mică nu mângâiase auzul părinţilor.

Doctorii care o vãzuseră dăduseră neputincioşi din umeri. Ela era sănătoasă, dar, cu toate astea, nu vorbea. Nu vorbea şi basta. Şi nimeni nu ştia de ce.— De ce oare nu vorbeşte? întreba tata gânditor. Ne aude, ne înţelege...— O să vorbească într-o zi... Sunt sigură...VICTORIA PĂTRAŞCU are o experienţă de peste un deceniu ca redactor în presa scrisă, radio şi televiziune, iar din 2007 se ocupă de conceperea şi susţinerea de proiecte educaţionale destinate, în mare parte, copiilor. În septembrie 2007 a obţinut premiul al II-lea la concursul de dramaturgie 100, 1000, 1000000 de poveşti, organizat de Teatrul Ion Creangă, cu piesa O poveste cu Bulbuc/Care intră în bucluc. A publicat Ziua în care a fugit somnul (Nemira, 2008), o carte pentru copii de 4-8 ani, realizată în colaborare cu ilustratoarea Irina Dobrescu și Stejarul pitic, cel mai bun tătic (Cartea Copiilor, 2012) în colaborare cu ilustratoarea Livia Coloji. A fost inclusă, alături de alţi autori români contemporani de literatură pentru copii, în antologia Bookătăria de texte şi imagini, editată de Clubul Ilustratorilor în 2009. În 2008, povestea Stejarul pitic, cel mai bun tătic, sub formă de piesă de teatru, a fost difuzată de Teatrul Naţional Radiofonic (Radio România) şi a fost selecţionată pentru International Children's and Youth Radio Drama Festival, desfăşurat la Bratislava