Studii pentru vioara

Cu mentiunea opus 3 s-au publicat la Paris, in 1786, de editorul Sieber, cele 36 Studii sau Capricii pentru vioara. n Acestea constituie, alaturi de Studiile de Kreutzer si Capriciile de Rode, trilogia clasica care constituie baza didacticii violonisticii moderne. Importanta care s-a dat acestei lucrari de catre contemporani se vede si din faptul ca Louis Spohr, adaugand o a doua vioara, a tiparit o editie reprezentand un adaos la metoda sa. n Aceste studii, prin valoarea continutului muzical si varietatea problematicii instrumentale, au constituit un model de urmat in componistica pentru didactica viorii. n Din cele 36 Studii sau Capricii, studiile, cu valori egale au putut fi mai usor luate drept exemplu in construirea studiilor de vioara decat cele care, avand o larga inspiratie melodica si purtand adanc amprenta deosebitului talent al autorului, nu au putui fi imitate. Astfel, literatura didacticii violonistice nu s-a putut imbogati deopotriva si cu studii cu substanta melodica emotionala. Aceasta penurie este cu atat mai adanc resimtita deoarece prin acest material muzical de expresie se poate urmari dezvoltarea specificului de fond al viorii: cintatul expresiv. Tinand seama ca aceste Studii sau Capricii de. Fiorillo contin o substanta autentic muzicala, unele avand desfasurari melodice de larga inspiratie axate pe posibilitatile de cantabilitate ale viorii, trebuie sa se acorde acestui caiet o atentie deosebita. O rationala folosire a lui poate determina o dezvoltare a inteligentei muzicale, a gustului muzical si a simtului de echilibru artistic pe langa imbogatirea mijloacelor tehnice. Prin aceste studii se va putea ajunge la o intelegere mai evoluata a discursului muzical, se va putea insusi o tehnica a expresiei pusa in slujba unei corecte frazari printr-o sensibila nuantare. n n n n n