Reprezentarea de gen in cinematograful romanesc

Lucrarea acorda atentie teoriei de film feministe, evolutiei acesteia, explicarii ideilor majore si sublinierii a ceea ce (mai) merita aplicat pe un corpus de filme de gen, analizate astazi. Partea a doua a lucrarii, asadar, se concentreaza pe urmatoarele intrebari: care sunt pozitiile cheie legate de interpretarea filmelor de gen din perspectiva criticilor de film feministi? In ce fel de cinema crede teoria de film feminista a anilor ’70? Care este pozitia critica in prezent in decodarea unor obiecte artistice din trecut care poate revela ceva femeilor de astazi despre ele insele, despre istoria genului lor? Care sunt particularitatile ce diferentiaza membrele acestui grup mare denumit femei ? In capitolul dedicat teoriei de film feministe, ne propunem sa discutam principalele puncte de vedere care au ramas pe harta academica in analiza si teoria de film feminista, sa facem o sinteza a grilelor propuse de teoreticienele si teoreticienii feministi si sa subliniem importanta fiecareia. Vom opera apoi, de-a lungul analizei, cu concepte teoretice din aceasta filiera a teoriei de film. Autoarea porneste de la ideea ca grila feminista de interpretare a filmelor este prea putin cunoscuta si aplicata in Romania. De aceea, dupa ce defineste feminismul si analizeaza folosirea sa din punctul de vedere al intereselor politice, se opreste asupra unor filme, realizate inainte de 1989. Lucrarea include studii de caz considerate relevante. Tema este foarte actuala, iar diversificarea lucrarilor teoretice au nuantat metodele de analiza si perspectiva pluridisciplinara asupra acesteia. Prof. univ. dr. habil. Dana Duma, Universitatea Nationala de Arta Teatrala  si Cinematografica I. L. Caragiale (UNATC) Studiul reprezentarilor relatiilor de gen in filme romanesti mai vechi sau mai noi constituie in prezent un domeniu de imens interes, obiect al unei bibliografii stiintifice care creste de la un an la altul. Lucrarea Iuliei Voicu reviziteaza pagini din istoria cinemaului romanesc, epoca Ceausescu, din perspectiva teoriei cinematografice feministe dezvoltate, mai ales in anii 1970, in campul academic anglo-american. Extrem de binevenite sunt mai ales studiile de caz pe trei filme realizate de Lucian Bratu (1924-1998) – Drum in penumbra (1972), Orasul vazut de sus (1975) si Angela merge mai departe (1981) –, care pot fi intelese ca formand o trilogie. Un film de rasunet lansat de Radu Jude in 2023, Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii, a readus in atentie discretul si insuficient recunoscutul cinema feminist-socialist al lui Bratu (al carui film din 1981 este luat de Jude in propriul film ca un fel de partener de conversatie), iar analizele aplicate ale Iuliei Voicu, meticuloase, prezentate clar, scrise cu placere, accesibile si cititorului nespecialist, vin la momentul potrivit ca sa contribuie la redescoperirea exegetica a acestui cinema caracterizat prin modestie si cu atat mai surprinzator prin rezonanta lui contemporana.                                 Conf. univ. dr. habil. Andrei Gorzo, Universitatea Nationala de Arta Teatrala                               si Cinematografica I. L. Caragiale (UNATC