Povesti cu o pisica rosie si alte reverii

Sorin Lucaci scrie o poezie narativa, ludica si destul de limbuta – greu sa tii pasul cu acest autor care are o deosebita usurinta de a crea imagini poetice, de a mixa diferite registre de scriitura, totul cu o pofta si o exaltare care, impreuna cu celelalte calitati ale scrisului sau, il plaseaza printre putinii descendenti ai lui Petre Stoica din poezia romaneasca de azi. Claudiu Komartin Narative si lungi, animate de placerea de a vorbi a unui om cu o curiozitate omnivora (de la antilopele impala la ceaiurile cu ghimbir, de la Natalie Wood la berile trapiste, totul pare sa ii catalizeze imaginatia), poemele lui Sorin Lucaci sunt, de fapt, documentele unui om care inca mai crede in inima, care ii adnoteaza si gloseaza obsesiv miscarile si tropismele secrete. Radu VancuPoezia lui Sorin Lucaci e simpla. Poetul nu-si cauta cuvintele, le lasa sa ajunga la el, fara sa le cheme pe unele si sa le respinga pe altele, intr‑un soi de intalnire democratica, dar civilizata, cu limbajul nostru – si cu imaginarul nostru – de toate zilele. Alexandru MateiSe spune ca arta fotografica este un tip aparte de sculptura in lumina. Cu siguranta, fotografia lui Paul Suciu reprezinta, in acelasi context metaforic, o interogatie retorica privitoare la realitate, la componenta onirica a acesteia. Putem vorbi la fel de bine despre un sistem poetic de gandire vizuala. Mihai PlamadealaNu stiu cum este sa experimentezi o calatorie samanica in lumea de dincolo, ca urmare a ingurgitarii bauturii sacre ayahuasca, dar cred cu tarie ca poemele si fotografiile realizate de Sorin Lucaci si Paul Suciu au darul de a functiona in acest registru al calauzirii spre un taram delicat, diferit si mantuitor. In orice caz, efectul terapeutic al parcurgerii cartii lor, Povesti cu o pisica rosie si alte reverii, mi se pare unul de o autenticitate greu de contestat. Este, poate, calitatea de capatai a lucrului savarsit laolalta de acesti doi inspirati artisti. Valentin Protopopescu