Kanashibari. Povestiri japoneze pe jumatate visate

Tema este strainul in Japonia, gaijin-ul, acest fir de nisip care patrunde ca un parazit in scoica societatii japoneze, martor al lumii care nu-l va accepta niciodata pana la capat si pe care se chinuie s-o inteleaga, ca sa se poata intelege pe sine. Exista o voce a strainului prins intre lumi care strabate recurent povestirile pe jumatate visate. Ea dicteaza cand tonuri voit melancolice, cand tensiuni mocnite sau imagini erotice, incercand sa imagineze posibile raspunsuri la intrebarea: Mai pot spune faramele astea povestea intregului? Iar George Moise pune cap la cap piesele si recompune peisaje interioare dintre cele mai intense. Zigzagurile amoroase, drama migrantului, umbra singuratatii sau memoria faramitata sunt doar cateva dintre usile care ni se deschid in drumul catre o noua viata. Kanashibari este o marturie intima si universala despre gasirea unui loc pe care sa-l numim acasa, acel loc in care granitele mintii se dizolva si odata cu ele fictiunea, in realitatea visata de autor. Toate povestirile din acest volum sunt puternice si tulburatoare, pentru ca s-au nascut la intalnirea dintre imaginatia formidabila si versatilitatea literara de exceptie ale unui scriitor de o originalitate fermecatoare. George Moise este un vrajitor care ne coloreaza lumea cu povesti senzuale si misterioase, in timp ce vegheaza la granita dintre realitate si vis, intre duiosie si instrainare. Pur si simplu adorabil. - Irina Georgescu Groza n George scrie niste proze care sunt doar ale lui, pun urechea pe inima textelor sale, in care oamenii poarta umbrele desi asta le dauneaza, si constat ca sunt vii si ciudate si incantatoare, intocmai ca viata, si ma bucur din nou. - Andrei Craciun n Prozele lui George Moise sunt ca un altoi de trandafir japonez pe o salcie. Intr-un cuvant, o ciudatenie delicata, o marturie a unui om aflat intre doua lumi. Povestirile lui preiau scepticismul european si-l vara in sticla formalismului japonez. Curate, limpezi, melancolice si garnisite cu un strop de fatalism, ele sunt si familiare, si exotice. E un volum care se citeste tacticos, cu lungi pauze de contemplatie interioara, ca inaintea unui seppuku. - Florin Iaru