Bariera

Ciclul Bariera, compus din trei volume aparute antum (Maidanul cu dragoste – 1933, Sfanta mare nerusinare – 1935 si Cantecul destinelor - 1939) si unul publicat postum (Bariera – 1946 ), ilustreaza intentia autorului de a arata ca „lumea in care se nascuse si unde traise, cu care se identifica si al carei exponent in literatura devenise odata cu premiera Domnisoarei Nastasia, era apta sa furnizeze substanta unei constructii epice de amploare”. Exista numeroase similitudini intre autor si opera sa, Zamfirescu insusi fiind „un Icar cu plumb in aripi” care urmeaza „o lege a inimii” scriind asa cum este.

Tematica ciclului Bariera izvoraste, firesc, din constiinta unui locuitor al mahalalei, care ii cunoaste mecanismele, sufletul si care ii intuieste potentialul. De altfel, incercarile de a iesi „din mediul sau favorit, arareori au fost incununate de succes”. Intentia artistica si-o formuleaza intr-un interviu acordat lui Paul Daniel si publicat in revista „Epoca”, in numarul 1615 din iunie 1934: „Urmaresc in ciclul de romane al Barierei, sa realizez o fresca a vietii bucurestene, de la primele manifestari de constiinta citadina si pana la cristalizarea framantarilor sociale si a idealurilor de viata intr-o forma corespunzatoare psihologiei orasului capitala”.Desi este ultimul in ordinea publicarii, romanul Bariera reprezinta prima incercare a scriitorului de a surprinde, in aceasta formula epica, viata mahalalei bucurestene. In conceptia lui Valeriu Rapeanu, „valoarea literara a acestui text in ansamblul creatiei scriitorului este minima. Ea nu reprezinta decat o ciorna (subl. ns.-M.A.), un material prea putin prelucrat (...)”. Daca nu are valoare literara, textul are cu siguranta importanta in intelegerea justa a operei lui G.M. Zamfirescu, „este un document pretios”, pentru ca el ar fi trebuit sa furnizeze substanta epica pentru ultimul volum al ciclului, cel care ar fi urmarit destinul tanarului Iacov angajat in fabrica. In succesiunea anotimpurilor, Bariera ar fi corespuns toamnei. Prefata scrisa de sotia autorului, Florence M. Zamfirescu, explica aceasta intentie si ofera o justificare pentru schematismul volumului care, ramas in forma manuscrisului, ar fi fost supus unor modificari atente, pana la materializarea lor intr-o varianta finala, menita sa continue firesc celelalte parti ale ciclului: „Cu numele personagiilor schimbate, cu puterea de intelegere si aprofundare, cu spiritul de autocritica al maturitatii literare, la care ajunsese autorul, materialul de fata, trebuia sa formeze volumele sapte si opt din ciclul Bariera. Ar fi fost toamna - urmare la primavara si vara, aparute cu Maidanul cu dragoste si Sfanta mare nerusinare”. Anularea unor personaje, dezvoltarea celor „de structura erotica” ilustreaza directia pe care i-o imprima romancierul creatiei sale. Intre Bariera si romanele ulterioare, dincolo de notele comune (ilustrarea aceluiasi mediu, conservarea lirismului), exista cateva diferente evidente atat la nivelul subiectului, dar, mai ales, la nivelul stilistic. Textul urmareste un eveniment social: organizarea unui inceput de viata sindicala si o manifestare a acestei organizatii prin greva generala care ii va duce pe locuitorii Barierei la evenimentele din decembrie 1918, din Piata Teatrului National. Diferentele stilistice constau in notatiile scurte, in succesiunea cu rapiditate a unor imagini, fara...