Reflexii din trecut

M‑am trezit dupa-amiaza, tarziu, cu o durere mare de cap. Totul se invartea in jurul meu. Dupa plecarea lui Emir bausem mult, sa imi amortesc simturile. Ma simteam goala, fara sens, in lipsa lui. Simtisem in sfarsit ceva diferit pentru prima data in viata mea. Am simtit o mana care ma mangaia, era Alex. Am sarit ca arsa. Nu voiam sa ma atinga, simteam ca il tradez pe Emir. Nu voiam sa mai fiu a altui barbat. M‑am ridicat din pat impingand usor mana ce incerca sa ma cuprinda. O simteam rece ca un sarpe ce se tara pe mine. Fara niciun cuvant am iesit din dormitor oprindu‑ma instinctiv pe hol in fata oglinzii. M‑am privit direct in ochi. O durere atat de ascutita m‑a cuprins, incat parca oglinda s‑a spart si mergeam pe cioburile ei. Imaginea mea se risipea in ea in timp ce un gol imens ma cuprindea si ma imbratisa sufocandu‑ma. Simteam ca trebuie sa ies din casa, sa ma eliberez si sa‑mi racoresc mintea. Totul in jurul meu se invartea, ma simteam pe nisip miscator. Stiam ce am facut si ca incepand cu acel moment pierdusem toata viata mea pe care o stiam pana atunci. Nu il mai puteam privi in ochi pe Alex, simteam ca il urasc, dar de fapt ma uram pe mine. Emir, Carina, Alex, la care se pot adauga alte personaje fluctuante, alcatuiesc temporar un cuplu sau un trio, care se aduna si se desface, nu dupa regula nescrisa a visarii, ci dupa regula unui haos domestic, la cererea si la dorinta fiecaruia dintre parteneri. Viata in trei este o panda si o arhivare a celor mai mici gesturi ale celorlalti parteneri. Prapastia, titlul unui capitol, se adanceste in toata cartea. Emotia, sentimentul ca liant, nu functioneaza decat epidermic, la suprafata. Oglinda ascunsa a fiecaruia spune altceva. De aici o indisponibilitare emotiva, o anti-legatura intre partenerii pasageri. Cartea Florentinei Barbu incearca sa gaseasca mirajul, posibilitatea mirifica, de a da aripi de zbor unui fluture pietrificat. - Clelia Ifrim