Domnia cantitatii si semnele vremurilor

Publicata in 1945, in atmosfera apocaliptica de dupa cel de-Al Doilea razboi Mondial, cartea a fost un succes atat de mare incat s-a epuizat in doua luni si a fost reeditata rapid de mai multe ori.

Lumea moderna, abordata cu asiduitate in doua studii anterioare - Orient si Occident (aparuta in 1924) si Criza lumii moderne (aparuta in 1927) -, este din nou luata in discutie. Degradarea vizibila a societatii in toate aspectele sale este vazuta ca un stadiu necesar in ordinea fireasca a unui Univers ce tinde spre disolutie - dupa cum se considera in traditia orientala hindusa a varstelor umanitatii. Ultima dintre acestea, Kali Yuga este caracterizata in mod esential de aceasta domnie a cantitatii, care duce la triumful individualismului, materializarea tuturor activitatilor umane, preponderenta domeniului economic etc. Pe de alta parte, mitul cantitatii exclusive este demontat pas cu pas - nu este cu putinta sa gandim cantitatea separata de calitate, iar prezenta oricarui dram de calitate in absolut orice este marca Principiului care se afla chiar si in cele mai indepartate stadii ale manifestarii. Acest lucru face cu putinta redresarea, insa trecerea intr-un nou ciclu evolutiv se va putea face doar in ultimul stadiu al degradarii, atunci cand cantitatea extrema va trebui sa faca loc calitatii pentru un nou inceput. Astazi, la peste sapte decenii de la aparitia acestei lucrari, constatam actualitatea mesajului acestui autor vizionar iar abordarea sa profunda si plina de speranta ne ajuta sa intelegem mai bine rostul zilelor pe care le traim. Concluzia care se desprinde cat se poate de clar din toate acestea este ca uniformitatea, pentru a fi posibila, ar presupune fiinte lipsite de orice calitati si reduse la a nu mai fi decat simple «unitati» numerice; si, de asemenea, ca o atare uniformitate nu este niciodata realizabila in fapt, ci ca toate eforturile facute pentru a o realiza, mai ales la nivelul domeniului uman, nu pot avea ca rezultat decat sa lipseasca fiintele, mai mult sau mai putin complet, de calitatile proprii si astfel sa faca din ele ceva care sa semene pe cat posibil cu simple masinarii, caci masinaria, produs tipic al lumii moderne, este ceea ce reprezinta, in cel mai inalt grad care s-a putut atinge, predominanta cantitatii asupra calitatii. Revenind la problema monedei, va trebui sa mai spunem ca s-a produs, in aceasta privinta, un fenomen care este demn de a fi remarcat: anume ca, in momentul in care moneda a pierdut orice garantie de ordin superior, si-a vazut micsorata si valoarea cantitativa, sau ceea ce se numeste in jargonul economistilor puterea de cumparare, diminuandu-se treptat, asa incat se poate concepe ca, la limita de care se apropie din ce in ce mai mult, isi va pierde orice ratiune de a fi, chiar si numai practica sau materiala, si va trebui sa dispara de la sine din existenta umana. Este de la sine inteles ca neputandu-se suprima complet diferenta de aptitudini, aceasta educatie nu va avea acelasi rezultat pentru toti; dar este foarte adevarat ca, daca ea este incapabila sa dea anumitor indivizi calitati pe care acestia nu le au, ea este in schimb foarte susceptibila de a sufoca la ceilalti toate posibilitatile care depasesc nivelul comun; astfel nivelarea se realizeaza intotdeauna in jos, si nici nu se poate altfel caci ea nu este decat expresia tendintei inferioare, descendente, adica spre cantitatea pura care se situeaza mai jos decat orice manifestare corporala, nu numai sub nivelul ocupat de fiintele cele mai rudimentare, dar si sub acela pe care contemporanii nostri au convenit sa il numeasca materie bruta, si totusi, pentru ca se manifesta simturilor, este inca departe de a fi cu desavarsire lipsita de orice calitate. De vreme ce tot ceea ce este de natura pur umana nu ar putea, chiar din acest motiv, sa fie in mod legitim calificat drept traditional, nu poate exista, de exemplu, traditie filosofica, nici traditie stiintifica in sensul modern si profan al acestui cuvant; si, bineinteles, cu atat mai mult nu poate exista «traditie politica» acolo unde lipseste orice organizatie sociala traditionala, cum este cazul lumii occidentale actuale.