Istoria Budismului Zen din China

Bodhidharma, stramosul Budismului Zen, a venit in China, din India, in timpul Dinastiilor de Nord si Sud si a propovaduit gandirea si filosofia budista. Initial, budismul a intampinat rezistenta, dar ulterior s a dezvoltat si a inflorit, fiind transmis din generatie in generatie, fara intrerupere. In a doua jumatate a Dinastiei Tang, Budismul Zen reprezenta deja o scoala importanta de gandire. Intelepciunea desavarsita a maestrilor Zen, precum si efortul lor necontenit de a lungul generatiilor au determinat longevitatea Budismului Zen. De a lungul evolutiei sale, Budismul Zen a integrat in cadrul filosofiei sale elemente de confucianism si daoism, specifice culturii chineze traditionale, devenind, in cele din urma, un sistem de gandire unic, iesit din comun, cu trasaturi chinezesti, castigand inimile a mii si mii de oameni. Budismul Zen este intr adevar o religie, dar gandirea Zen transcende cu mult limitele impuse de un model de gandire religios. Budismul Zen respinge autoritatea patriarhilor, incalca regulile, respinge ideea increderii totale acordate doar scripturilor sau practicilor ascetice, promovand totodata ideea ca mintea e natura Buddha, axandu se asupra sinelui, asupra eliberarii acestuia, asupra propriei individualitati intrinseci, lucruri care merita cercetare amanuntita.