Aghiuta

Aghiuță. Foaie umoristică satirică și critică. Bucuresti, 1863-1864 n n În istoria presei și a literaturii române, revista Aghiuță (1863-1864) reprezintă o floare rară, ce nu poate fi asemănată - din punct de vedere al calității, intensității și imprevizibilității umorului - decât cu Moftul român, din perioada directoratului lui I.L. Caragiale (1893, 1901). Depășită prin valoarea artistică a textelor carageliene - deși unele dintre ele își trag direct sevele din paginile ei - revista lui B.P. Hasdeu rămâne inegalabilă în ansamblu, întrucât de la primul până la ultimul rând se simte arderea aceluiași suflet impetuos și dăruit, în timp ce în cadrul Moftului român este vizibilă diferența de nivel dintre materialele diverșilor colaboratori. În plus, implicarea nu numai satirică a revistei Aghiuță în luptele politice ale momentului - care au determinat suprimarea ei - o face fără egal prin impactul avut asupra publicului. Spre a nu mai vorbi de faptul că ea apărea dintr-odată matură în plină epocă de pionierat și își păstrează încă, după 150 de ani, aproape neștirbit farmecul înțepăturilor, calambururilor, pamfletelor, ironiei și al umorului de toate felurile, care și-au pierdut întrucâtva valoarea de atacuri concrete, fiind percepute tot mai mult drept critici ale unor defecte și trăsături general umane. Este și motivul pentru care o repunem în circulație, cu convingerea că lectura ei oferă noi deschideri către înțelegerea personalității și a artei lui B.P. Hasdeu. - I. Oprișan