Risipitorii

In 1975, intr-un interviu radiodifuzat, Ileana Corbea il intreaba pe scriitorul Marin Preda daca nu regreta timpul irosit pentru rescrierea romanului Risipitorii: Nu puteam sa scriu alte carti, deoarece efortul pe care l-am facut prin Risipitorii a fost acela de a gasi un alt orizont decat cel taranesc, de a cuprinde si a stapani acel orizont. Nu regret ca au fost carti pe care puteam sa le scriu si nu le-am scris. - Marin Preda, Creatie si morala, p. 483 Risipitorii constituie si in alte privinte o carte de experiment, si faptul ca Marin Preda a dat mai multe versiuni arata ca la dificultatile demersului s-a adaugat si o nemultumire de ordin estetic fata de solutiile initiale. Asa cum se prezinta in forma definitiva (ed. a III-a, 1969), Rispitorii este romanul unei familii si, lucru nou la Marin Preda, romanul unui sentiment. [...] Din roman al spatiului social, Risipitorii devine un roman al timpului psihologic, accentul cazand acum pe functiile morale ale individului, urmarite in existenta (sau existentialitatea) lor. Eugen Simion O editie definitiva si o editie eveniment pentru ca pune impreuna textul Risipitorilor cu o verificare temeinica a modificarilor survenite in decursul multiplelor scrieri/rescrieri si editari cu un studiu critic semnat de academicianul Eugen Simion, care nu face doar analiza docta a romanului, ci rememoreaza si multiplele intrevederi cu scriitorul Preda. Risipitorii e un roman de ruptura in raport cu Morometii, deoarece propune o alta tematica, un alt univers, o alta formula epica si un alt stil. Risipitorii e un roman psihologic, in care cadrul epic se muta in mediul citadin si isi propune sondarea cazurilor de constiinta. Este cea mai dostoievskiana scriere a lui Marin Preda.