O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda

n Ioana Chicet Macoveiciuc este autoarea unuia dintre cele mai cunoscute si iubite bloguri romanesti despre cresterea copiilor: printesaurbana, blog care a fost si punctul de pornire al acestei carti. In afara de intensa experienta de mama a Sofiei si a lui Ivan, Ioana Chicet Macoveiciuc are cincisprezece ani de experienta in presa si comunicare. A inceput sa lucreze la nouasprezece ani, in cadrul departamentului de Stiri al Prima TV, apoi a lucrat in PR, a fost copywriter, jurnalist in presa scrisa (a publicat sute de articole in reviste cunoscute), realizatoarea unei emisiuni la TVR1, redactor sef al unei reviste saptamanale, a construit strategii de comunicare pentru mai multe proiecte web. Acum scrie pentru ea si pentru cititorii blogului ei si organizeaza evenimente pentru parinti. n n n Blogul Ioanei, printesaurbana, a adunat in ultimii ani o comunitate de mii de cititoare entuziaste. Amuzant, bine scris, informativ si emotionant, prietenos si simpatic, blogul le a cucerit pe tinerele sau mai putin tinerele mame, bunici, matusi, fiice, sotii, iubite care il viziteaza. Printre ele s au strecurat si tati, unchi, fii, soti, iubiti, copii... O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda continua munca de iubire inceputa pe blog, spune povestea adevarata a unei fete obisnuite care a venit in Capitala sa scrie ca sa schimbe lumea, dar in timp a inteles ca cel mai bun fel de a schimba lumea e sa creasca doi copii fericiti. Plina de umor, dar si de informatii utile, cu cate o lacrima ascunsa pe ici, pe colo printre randuri, cartea de fata este o scrisoare de dragoste pentru copiii nostri, ai tuturor, de ieri, de azi si de maine. n n n Ai sa rizi, dar pe vremea cind inca traiai cu picioarele printre coastele mele, la mine-n burta, imi doream atit de mult sa te imbratisez, incit chiar am incercat de citeva ori, atunci cind nu ma vedea nimeni, sa-mi iau burta in brate. n Desigur, n-am reusit, desi sint destul de flexibila, am facut doi ani de balet inainte sa intru la scoala. n Asa ca am asteptat cu mare nerabdare sa te nasti, sa te pot aseza pe pieptul meu, sa-mi trec usurel miinile peste trupul tau mic si cald, sa inchid ochii, sa traaaag in piept mirosul tau de nou, moale, perfect, si sa incremenesc acolo pentru totdeauna. n Burta crestea tot mai mare si eu pofteam tot mai mult sa te tin in brate. Nici gindul unui cremsnit proaspat nu-mi aducea la fel de multa apa-n gura ca gindul ca intr-o zi o sa te am in brate. Adormeam cu ochii inchisi pironiti pe imaginea asta, ma trezeam cu ea sub perna. Si, recunosc, din cind in cind, daca nu ma vedea nimeni, incercam sa-mi iau burta in brate, ca sa nu ma usuc de pofta si de dor sa te iubesc si cu bratele, nu doar cu placenta. n A venit apoi ziua in care n-ai mai putut nici tu de dor. Si ne-am nascut amindoi si-a inceput acolo pe patul de spital cea mai lunga si mai plina imbratisare din lume. n Si daaa, e mult mai grozava imbratisarea noastra decit orice-am visat, sperat, poftit, gindit ca o sa fie. Le am pe toate cind te tin in brate. Te iubesc si ma iubesc. Ma iert si-ti promit. Tu rizi si eu pling, amindoi de bucurie ca ne tinem in brate. n Uneori te mai las jos sa-mi pun un pahar cu apa, dar imediat te iau la loc si te asez unde ne e bine, unde ni se umplu inimile si ochii, de unde plecam sa ne traim vietile si unde ne intoarcem mereu, de zeci de ori pe zi. n Stai fāra grija, nu-ti dau drumul inainte sa mor. Nimic nu e mai important, mai urgent, mai frumos ca imbratisarea noastra. n O sa te tin in brate cit vrei tu si inca o secunda. De asta m-am nascut, cred eu: ca sa te tin pe tine-n brate. Ioana Chicet-Macoveiciuc n