Dincolo de iluzie...

– Mai spune-ne, de fapt, ce este dincolo de iluzie ? isi reaminti Spiritul aceeasi vesnica intrebare a Omuletilor… – Nemarginirea… Nimicul… Esenta… isi raspunse, de aceasta data, siesi, Spiritul nostalgic, simtind chemarea lumii sale, de unde coborase odata pe pamant, increzator, pus pe fapte mari. Da, mai trebuia sa ramana, da, mai trebuia sa vorbeasca…, tot mai multi Omuleti trebuiau sa afle ca mai exista Acolo o alta realitate, Dincolo de Iluzie… O alta realitate care, de fapt, este in ei… Un Acolo… care este, de fapt, Aici. Doar ca ei nu vad… dar poate ca unii vor incepe sa vada… Adevarul ultim este insa doar unul: doar Sinele exista, sau Dumnezeu, sau Brahma, sau Intelepciunea infinita Tripura, sau cum vrei tu sa-i spui… Acest Dumnezeu care este, dupa cum spun hindusii, Sat-Cit-Ananda, Existenta-Constiinta-Beatitudine… Aceasta este Esenta a tot; si aceasta este si esenta ta, Omule… Universul, “lumea” este doar o simpla manifestare a Sa, o emanatie, o dezvoltare… Astfel privite lucrurile, “lumea” nu are o existenta inerenta, ea exista doar prin acest Sine, si din – acest Sine. Lumea are astfel “consistenta” unui vis, este visul Creatorului, este visul lui Brahma: Dumnezeul viseaza lumea, lumea exista doar prin si din – acest vis… Dar privita dinauntrul acestui vis, lumea pare reala… Aceasta este Iluzia, maya… Sinele este Dumnezeul, este Cel care Viseaza, cel care viseaza Universurile, fiintele, vietile… Tu esti inauntrul acestui vis; si la randul tau, iti visezi si tu lumea, viata… Inlaturand iluzia ego-ului, inlaturand visul, sau intelegand ca visezi, vei ajunge la Marele Visator, la Cel care Viseaza… Tu devii astfel Cel care Viseaza si intelegi, in sfarsit, ca intregul Univers, ca viata ta, cu toate “problemele” ei, au doar consistenta unui vis…; si ca totul, toate, sunt doar “manifestari” ale Sinelui… “Tu”, de fapt, nu existi – decat pentru acel ego, care se crede real, separat, de sine statator. Iluzia de a fi… Iesirea din iluzie este sinonima cu iesirea din dualitate, cu iesirea din “eu sunt”, cu iesirea din acea minte care a construit acea realitate a existentei “tale”, cu iesirea din visul in care traiesti… Iar toata aceasta mare paranteza a “discutiilor antahkaranei”, inspre asta ar trebui sa te conduca: spre aceasta intelegere-simtire-iesire-din-iluzia lui “eu sunt”… Toate doar se intampla, doar se creeaza, doar se dizolva… si asa zisa “evolutie” este doar un rafinament de energie, un rafinament de Constiinta, o rafinare de stari de manifestare ale Potentialitati. Dintr-un Nimic apare o constiinta amorfa, care devine o constiinta de, apoi se transforma intr-o alta structura interesanta, pe care am numit-o ego… Apoi constientizarea se rafineaza, devine constientizare-prezenta-simtire, devine o oglindire a propriei constientizari in ea insasi…, devine o oglinda. Si toate acestea se vor dizolva in Constiinta primordiala, aducandu-i noi valente, incheind acel drum pornit din Ea prin Ea-insasi… Precum o respiratie, o respiratie a Universului, o respiratie a Constiintei…, care se va scufunda Ea in Ea insasi dupa ce a strabatut miliarde de lumi si de forme… O respiratie, o emergenta din Vacuitate, apoi o dizolvare in aceeasi Vacuitate, dupa ce a trecut prin experimente, frecvente, rafinamente, stari, culori, intelegeri, intelesuri… Doar o manifestare a Vacuitatii care se va dizolva in aceeasi Vacuitate… Intrebarea ta vine din ego, raspunsul meu vine din acea Vacuitate… Ce ti-ar ramane tie totusi “de facut”?! Poate ca ar fi minunarea, starea de miracol, deschiderea si abandonul in fata Miracolului, pe care niciodata nu-l vei putea cuprinde sau explica, cu acea minte a ta… Este singura “atitudine”… Mai stii, ananda?