Mutat la tara. Viata fara ceas din Londra in Apuseni

O poveste reala care a strans in jurul ei o comunitate FB de multe zeci de mii de oameni, Mutat la tara - Viata fara ceas.

Avantajul de a trai in mediul rural.

Un loc fara zgomot, poluare si stres.

Mai multi prieteni si mai multa voie buna.

Calitate ridicata a vietii.

O decizie de suflet.

Mancare organica, apa curata si o viata mai sanatoasa.

Aceasta carte nu este despre constructii, traditii, cresterea animalelor sau agricultura, ci despre gasirea drumului interior catre acasa. Mutatul la tara este despre a trai frumos, iar a trai frumos este despre bucuria de a trai!

Dincolo de produse curate, dincolo de mult discutatele apuse sau reinviate traditii si mestesuguri, dincolo de tractoare, carute si palme batatorite, dincolo de online, dincolo de evenimente, dincolo de castraveti si gogosari, dincolo de rauri si paduri, dincolo de toate cele ce se stiu, exista la sat oameni intorsi la simplitate, care asteapta noi vecini si prieteni. Suntem tot mai multi!.........................................................................................................................................„...in dimineata asta, in timp ce luam micul dejun, gandurile imi fugeau la cum sa scriu incheierea acestei carti, apoi mi‑am luat cainii la o plimbare prin padure, cumva ca sa ma consult cu natura, iar padurea mi‑a soptit sa‑ti spun ca satul este un fel de casa parinteasca a tuturor celor care iubesc aceasta tara. Am fost educati sa devenim bogati, sa castigam, sa avem, dar dupa toti si toate am ajuns la concluzia ca viata cea mai frumoasa si mai bogata este simpla, plina, reala, spirituala si practica, alaturi de oameni si de natura, cu timp si voie buna, iar satul meu este oricare sat, este satul din inima mea si inima ta, este de fapt ACASA.Intorcandu‑ma din padure, jucandu‑ma cu cainii pe cararea ce coboara spre livada din spatele surii, imi spuneam ca daca ar fi sa iti trimit un scurt mesaj prin care sa iti transmit esenta a tot ceea ce stiu si tot ceea ce simt, printr‑un porumbel calator, de peste timp, de aici, din munti, din ultima comuna, din ultimul sat, din ultimul catun, de pe ultimul drum, de la ultima casa de la marginea padurii muntelui, ti‑as scrie doar atat:

Se intampla uneori, dar in zadar, sa cautam dincolo de noi si ale noastre, peste mari si tari, ceea ce avem dintotdeauna acasa. O casuta frumoasa din lemn, lavita din tarnat, cuptorul de paine, catei si pisoi, izvoare si paduri, copilul care-ai fost si o multime de noi prieteni, milioane de stele si cerul, potecile si vaile muntilor, undeva la tara... toate te asteapta!"