Terapia schemelor

Putem ajuta pacientii cu tipare de relationare dificile sau foarte instabile? Sau pe cei care se autosaboteaza, utilizand stiluri de coping neadecvate? Abordand psihopatologia din perspectiva psihoterapiei centrate pe scheme, autorii ne arata cum se transpune in practica terapia schemelor cu scopul de a vindeca aceste tipare. Schemele sunt stari emotionale si raspunsuri de coping pe care toti le traim, care s-au format in copilarie si care se activeaza in situatii de viata fata de care avem o anumita sensibilitate si care ne fac sa reactionam exagerat, dezadaptativ. In prima parte a cartii este prezentata conceptualizarea de caz si sunt prezentate conceptele de schema si de mod, iar partea a doua se centreaza asupra modelului de tratament, fiind descrise tehnicile de interventie in plan cognitiv, emotional si comportamental, precum si natura relatiei terapeutice corespunzatoare fiecarei categorii. Prin expunerea clara a temelor, ilustratiile clinice bogate si ghidurile de tratament incluse, cartea este utila atat psihoterapeutilor care doresc sa includa aceasta abordare in practica lor clinica, dar si studentilor si tuturor celor interesati de practicarea psihoterapiei. Arnoud Arntz este profesor de Psihologie Clinica si Psihopatologie la Universitatea din Maastricht. Studiaza teoriile psihologice si psihoterapiile pentru anxietate si tulburari de personalitate, fiind cercetator principal in numeroase studii clinice care investigheaza eficienta terapiei centrate pe scheme in tulburarile de personalitate. Gitta Jacob este psiholog clinician, psihoterapeut cognitivist si practica terapia centrata pe scheme in cadrul Departamentului de psihologie clinica si psihoterapie al Universitatii din Freiburg. A condus un grup de lucru pe tema tulburarii de personalitate borderline in cadrul aceleiasi universitati. Natura relatiei terapeutice este conceptualizata in terapia schemelor ca fiind un „reparentaj limitat. Terapeutul trebuie sa ii satisfaca pacientului, in anumite limite si pentru o perioada restransa de timp, acele nevoi care nu i-au fost satisfacute de catre parinti sau de catre alte figuri importante de atasament pe parcursul vietii sale. De exemplu, pentru pacientii borderline, este extrem de important ca in cadrul exercitiilor de imagerie, terapeutul sa fie vazut la inceputul terapiei ca o persoana care ofera ajutor. Terapeutul trebuie sa accepte faptul ca acest tip de pacienti au nevoie de el sub aceasta forma si ca trebuie sa le stea la dispozitie in calitate de figura de atasament. Unul dintre cele mai importante avantaje ale terapiei centrate pe scheme, in comparatie cu teoria cognitiv‑comportamentala traditionala, consta in faptul ca ea poate fi utilizata in tratamentul celor mai diverse probleme psihologice, inclusiv a problemelor relationale recurente, si ca utilizeaza tehnici eficiente pentru procesarea amintirilor dureroase si a tiparelor provenite din copilarie. In plus, mai multe studii au dovedit faptul ca terapia schemelor poate conduce la remisii stabile in cazul unor tulburari de personalitate. Nu doar ca aceasta abordare poate contribui la reducerea simptomelor, dar ii ajuta pe pacienti sa aiba o viata implinita si mai satisfacatoare.