Legea pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, comentata si adnotata

Ce poate fi, pentru un dascal, mai important, mai inaltator, decat sa vada cum fostii sai „ucenici” in ale nobilei indeletniciri a profesoratului, „rodesc” periodic lucrari valoroase, care imbogatesc literatura de specialitate. De aceasta data, domnul conferentiar Mihai Cristian Apostolache ne mai daruieste un rod al sarguintei sale, un comentariu al Legii nr. 115/2015 privind alegerile locale. Dupa comentarea, in doua editii, a fostei legi a administratiei publice locale, ce putea sa completeze mai „rotund” preocuparile domniei sale decat un comentariu al legii alegerilor locale. Alegerile, in general, indiferent de nivelul pe care il vizeaza, sunt cel mai important eveniment politic dintr-un stat. Desfasurate periodic, el ii ajuta pe competitorii politici sa-si trimita reprezentantii in autoritatile publice de la nivelul central sau local, iar pe alegatori, sa-si transfere exercitiul de suveranitate catre acestea. Poate de aceea drepturile au o istorie atat de tumultoasa in general, si in ceea ce priveste diferentierea intre dreptul de a vota al barbatului si al femeii, in particular. Suveranitatea nationala, potrivit art. 2 din Constitutie, apartine poporului roman, care o exercita prin referendum si prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte. Precizarea caracterului alegerilor a fost introdusa prin Legea de revizuire din 2003 si a fost determinata de dorinta legiuitorului constituant derivat de a departaja intre statul totalitar si statul de drept, la edificarea caruia am trecut dupa Revolutia din Decembrie 1989. Si in regimul trecut au existat alegeri, insa singura asemanare cu cele din ziua de azi era aceea ca alegerile erau si sunt periodice, pentru ca de caracterul liber si corect este evident ca nu putea fi vorba. Alegerea autoritatilor administratiei publice locale a parcurs, sub aspectul reglementarii, trei mari etape, determinate prin raportare la Legea fundamentala a tarii: a) etapa preconstitutionala, reprezentata de Legea nr. 70/1991 a alegerilor locale, care a fost modificata prin Legea nr. 25/1996, astfel incat, dupa aceasta data, putem spune ca si-a schimbat caracterul; b) etapa postconstitutionala inainte de revizuire, reprezentata de Legea nr. 25/1996, care, cum am aratat, a modificat prima Lege a alegerilor locale nr. 70/1991; c) etapa post-revizuire a Constitutiei, reprezentata de Legea nr. 67/2004 privind alegerea autoritatilor administratiei publice locale, Legea nr. 35/2008, care, desi reglementa alegerea Camerelor Parlamentului, modifica si completa, in acelasi timp, atat Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, cat si Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali. Cea de a treia lege, din aceeasi categorie, este actuala Lege nr. 115/2015, al carei comentariu face obiectul prezentei lucrari. Constatam ca s-a inregistrat o fluctuatie a legislatiei, o instabilitate a acesteia, ceea ce a facut, pe unii autori, sa critice acest lucru, apreciind ca, pentru corectitudinea alegerilor, este inerent sa existe o legislatie asezata, clara si coerenta, care sa nu fie supusa unor modificari atat de frecvente. Se subliniaza faptul ca reglementarea procesului de alegere a autoritatilor administratiei publice locale „a fost modificata destul de des si in mod special , prin ordonante de urgenta, in anii electorali. Toate aceste situatii au constituit un factor de incertitudine juridica si o cauza a deficientelor acestei legislatii , constatate cu prilejul aplicarii sale”. n In niciun caz, nu este permis ca aceste modificari sa intervina in anul care precede, astfel cum a statuat si Curtea Constitutionala, ciclurile electorale. Din pacate, astfel de exigente au ramas, de multe ori, la nivel de aspiratii, pentru ca realitatea este mult diferita, pentru ca intalnim o efervescenta atat a legiuitorului primar, cat si a celui derivat, in a modifica legea electorala „dupa cum bate vantul” intereselor politice. Este suficient sa exemplificam cu modul de alegere a primarului, institutie care a facut obiect de cercetare a tezei de doctorat a autorului, care initial s-a derulat in doua tururi de scrutin, cu rarele exceptii in care, in primul tur castiga peste 50% unul dintre candidati. Ulterior, s-a modificat legea, promovandu-se sistemul de scrutin majoritar uninominal intr-un singur tur, fiind declarat ales candidatul care a castigat in primul tur, cel mai mare numar de voturi. Interesant este ca aceiasi competitori politici, care au promovat sistemul unui singur tur, ulterior, cand s-au aflat in alte roluri sau pe alte pozitii, au militat pentru revenirea la alegerea in doua tururi. Ba mai mult, au dorit ca acest lucru sa se intample cu cateva luni inainte de data alegerilor, incalcand regula consacrata de „gardianul suprem” al constitutionalitatii si al statului de drept la nivel european, care este Comisia pentru Democratie prin Drept de la Venetia. Dumnezeu sa mai inteleaga si clasa politica si pe reprezentantii ei. Ne face placere sa mentionam ca Mihai Apostolache, autorul lucrarii de fata, a fost printre cei care au militat pentru ca sa nu se consacre solutii legislative nedemocratice si care le-a criticat cu vehementa atunci cand au fost, totusi, adoptate. Mihai Apostolache se particularizeaza de alti autori din mai multe puncte de vedere. Mai intai, pentru ca nu este doar teoretician, el a exercitat mai multe mandate de parlamentar, astfel incat a fost si „autor” al legilor, nu doar cel care le aplica, se supune lor sau le analizeaza. In al doilea rand, Mihai Apostolache este profund atasat de administratia publica locala, pe care a slujit-o din mai multe ipoteze. Mai intai, printr-o organizatie neguvernamentala care a organizat diferite cursuri de perfectionare pentru alesii locali si personalul din administratia publica locala. Acest organism neguvernamental a fost ulterior transformat in partid politic local, care se bucura deja de o legitima incredere si recunoastere. Din aceasta perspectiva, comentariul realizat