Schita

Un bărbat și o femeie stau alături în avion. Încep să vorbească – despre destinație, despre carierele și despre familiile lor. Dau glas propriilor mâhniri, discută despre tragedii de familie, analizează căsnicii și divorțuri. Între cei doi străini se stabilește o oarecare intimitate, pe măsură ce compară imaginea pe care o are fiecare despre propria viață. Schiță este un roman alcătuit din zece conversații. Sobru și lucid, urmărește parcursul unei autoare de romane care predă scrierea creativă la o universitate din Atena, într-o vară sufocant de călduroasă. La cină, se întâlnește cu alți scriitori invitați. Merge să înoate în Marea Ionică, împreună cu vecinul ei de scaun din avion. Își antrenează studenții în exerciții literare. Oamenii pe care îi cunoaște vorbesc cu dezinvoltură despre ei: despre fanteziile lor, despre anxietăți, despre teoriile lor preferate, despre regrete și nostalgii. Iar aceste destăinuiri permit schițarea prin contrast a portretului naratoarei, un portret al femeii care învață să facă față unei mari pierderi. „Schiță nu se concentrează pe acțiune, și totuși captează atenția prin luciditatea cu care ne face conștienți de felul în care ne iubim și ne părăsim, de ceea ce înseamnă cu adevărat să-i asculți pe ceilalți... Puține se întâmplă în Schiță, dar pare că se întâmplă totul…“ The New York Times „Acest roman te hipnotizează... Schiță este ceva special. Lumea lui este osmotică și se continuă în lumea noastră, dar nu din motivele la care ne-am putea aștepta.“ The New Yorker „Scriind la cel mai înalt nivel și cu cea mai deplină stăpânire a tehnicii narative, Cusk reușește să descrie realitățile dureroase din viața femeilor printr-un proces de ocultare care este el însuși responsabil pentru acea suferință. Acesta este un roman în care forma și conținutul se amestecă până la contopire. Mă simt mult mai bun după ce am citit-o. Ca și cum cineva mi-ar fi spus, în sfârșit, totul și nimic.“ Jeffrey Eugenides „I se cuvin omagii inteligentei și stilatei Rachel Cusk. Romanul ei, Schiță, este construit cu finețe și este fascinant, atât la suprafață, cât și în profunzime.“ The Guardian „Prin mijloacele aparent cele mai lipsite de efort, romanul sfârșește prin a deveni total captivant: conversațiile sunt autobiografii în miniatură, cu toate omisiunile, minciunile, autoamăgirile care stau, cu viclenie, la pândă.“ NPR’s Fresh Air Bogdan Alexandru Stănescu despre Rachel Cusk: „Trilogia cruzimii” O carte pe zi: „Schiță” de Rachel Cusk