Literatura franceza. De la Villon la zilele noastre

,,<<...Vor crede poate ca a fost un bufon, un farsor>>. Medicul Pierre Boulenger nu se insela scriind astfel despre faima viitoare a marelui sau prieten, Rabelais. Nimic mai ridicol decat parerile felurite care s-au risipit in decursul veacurilor pe socoteala maestrului Alcofibras. Mirarea acestuia ar fi mare daca le-ar putea afla si desigur nu o data ar azvarli printre hohote cate-o vorba pe care urechile noastre mult prea fine de fii ai veacului al douazecilea nu ar putea-o cuprinde decat inrosindu-se. Ronsard vede in autorul lui Gargantua un animal jovial si vesnic insetat, tavalindu-se in balti de vin <>. Tabloul acesta bestial cred ca n-a mai fost reluat de altul. In schimb, judecatile au fost tot atat de neverosimile. O carte esentiala. Un manual indirect de literatura franceza. ,,O particularitate de prim ordin a criticii lui Nicolae Balota e tocmai detenta reflexiva a frazei, capacitatea autorului, cu alte cuvinte, de a orienta chiar observatiile cu caracter subiectiv, sau cele consacrate contingentului inspre elevatia semnificatiei filosofice. (...) Cartile lui Nicolae Balota, alcatuite din irizatiile afectivitatii, dar si din tensiunea unei etici subtextuale, niciodata proclamate retoric, reprezinta repere luminoase si de temeinica alcatuire intr-o cultura ce nu conteneste sa-si caute identitatea si legitimitatea. / Iulian Boldea