Arta despartirii, arta impacarii

Tot mai multe cupluri se destrama, despartirea este tot mai dura, legile sunt tot mai laxe, iar eventuala impacare este din ce in ce mai iluzorie in contextul unei societati orientate catre succesul imediat, fie ca este vorba doar de acel scop rezonabil inainte de despartirea definitiva, de asa-numita „salvare a casatoriei“, fie ca este vorba de impacarea-supravietuire ce merita sa fie pusa in discutie si dupa divort, mai ales cand sunt copii la mijloc.

Nu pledez pentru salvarea cu orice pret a casniciei, sunt multe situatii in care este o simpla iluzie faptul ca se poate continua viata in doi, ci mai ales pentru supravietuirea abso­lut necesara dupa ce trecem de momentul acela „pana cand moartea ne va desparti“ si intram pe un teritoriu cu totul necunoscut, de care ne este frica chiar si atunci cand el inseamna distantarea necesara de o persoana agresiva, nepo­trivita, abuziva, oricum necorespunzatoare cu ceea ce suntem.

Analiza diverselor situatii, sfaturile practice, marturiile unor persoane care au trecut prin divort sau ale unor copii care au trait despartirea parintilor fac din acest volum un instru­ment de analiza detasata a propriilor experiente, de incursi­une introspectiva si ofera un punct de sprijin pentru a intelege mai bine motivele care duc la divort, fie pentru a trece mai usor prin el, fie pentru a-l evita. Si nu in putine situ­atii, atunci cand este posibil, pentru a ajunge la impacare.