Parerga si paralipomena

Traducere si note de Vladimir LazurcaVolumul de fata este primul din cele sase care urmeaza sa apara sub titlul Parerga si paralipomena, ultima carte publicata de „inteleptul mizantrop din Frankfurt“. Schopenhauer a dorit, la maturitate, sa intregeasca cu o suita de adaugiri Lumea ca vointa si reprezentare. Rafuiala cu existenta a filozofului ce propovaduieste pesimismul continua asadar aici si se amplifica in eseuri de o varietate tematica spectaculoasa, scrise intr-un stil pregnant, inconfundabil: despre teoria culorilor, politica, religie, literatura sanscrita, limba, stil, educatie, femei, zgomot, suicid etc. Aforismele asupra intelepciunii in viata, publicate initial in aceasta colectie, s-au transformat curand intr-un adevarat „manual al burgheziei educate“ din intreaga Europa. Schopenhauer a devenit astfel filozoful modern cel mai citit de catre scriitori si care a avut fara-ndoiala cea mai mare influenta asupra literaturii europene.In scrierile din acest prim volum este tratata, pe fundalul unei vaste incursiuni in istoria filozofiei, problematica centrala a gandirii moderne: raportul dintre ideal si real, opozitia dintre fenomen si lucru in sine, primordialitatea vointei, esenta comuna a existentei noastre si a lumii.„Omenirea a invatat de la mine cateva lucruri pe care nu le va uita niciodata, iar scrierile mele nu vor pieri.“ — ARTHUR SCHOPENHAUER„Nu stiu daca-mi voi schimba candva parerea, in orice caz in clipa asta sunt convins ca Schopenhauer este cel mai genial dintre oameni. Citindu-l, nu pot cu nici un chip sa pricep cum de a putut sa ramana pana acum necunoscut numele lui. Exista cel mult o explicatie, anume aceea – pe care el o tot repeta – ca in lumea asta nu exista, cu putine exceptii, decat idioti.“ — LEV TOLSTOIARTHUR SCHOPENHAUER s-a nascut la Danzig pe 22 februarie 1788. Datorita averii mostenite de la tatal sau, a putut duce multa vreme o viata lipsita de griji, dedicandu-se filozofiei. Dupa studii de medicina si stiinte ale naturii la Gottingen, intrerupte curand, isi obtine in 1813 titlul de doctor in filozofie la Jena, cu lucrarea Despre impatrita radacina a principiului ratiunii suficiente. La sfatul indrumatorului sau de doctorat, filozoful sceptic Gottlob Ernst Schulze, ii citeste pe Platon si Kant. In 1811 audiaza cursurile lui Fichte la Berlin, fiind mai degraba dezamagit. Prin mama sa, Johanna Schopenhauer, scriitoare cunoscuta in epoca, tanarul Arthur reuseste sa-l cunoasca personal pe Goethe, care ii va fi o vreme partener de discutii pe teme de teorie a culorilor. In urma discutiilor si a corespondentei purtate cu Goethe, publica in 1816 scrierea Despre vaz si culori. La inceputul anului 1819 apare Lumea ca vointa si reprezentare, o carte care cuprinde „o metoda de filozofare experimentata aici pentru prima data si care se diferentiaza complet de toate cele folosite pana acum". Temperamentul tumultuos al autorului cartii razbate si din lunga corespondenta cu editorul Brockhaus, ce ramane un document literar al epocii. Imediat dupa publicarea cartii, Schopenhauer pleaca intr-o calatorie in Italia, pentru ca, in 1820, sa se inscrie ca docent privat la Universitatea din Berlin, profesand doar putina vreme (dar ramanand inscris formal pana in 1831). Concurenta fatisa pe care...