Asasinul timid

Asasinul timid este un roman care evoca perioada tranzitiei spaniole de la dictatura la democratie, pornind de la episodul intunecat al mortii Sandrei Mozarovski, o actrita din epoca filmelor eliberate de cenzura franchista. Fiica unui diplomat rus scapat din lagarul comunist, Sandra se bucura de un succes rapid gratie usurintei cu care isi dezvaluie corpul in filme cu subiecte facile, ajungind insa si la presupuse relatii amoroase cu insusi regele Spaniei, despre ale carui aventuri extraconjugale presa vorbeste atit de mult, mentionind de fiecare data si numele Sandrei Mozarovski. Misterul mortii ei la numai optsprezece ani (accident, sinucidere sau crima?) este unul din firele narative ale cartii, care ii serveste autoarei ca fundal pentru rememorarea propriilor experiente dramatice din aceeasi perioada, cind exuberanta descoperirii libertatii o aduce si pe ea in pragul unui sfirsit tragic. Salvarea vine de la mama sa, cu care autoarea avusese intotdeauna o relatie complicata, dar si gratie descoperirii scrisului ca mod de supravietuire si a posibilitatii de a se intilni, in lumea fictiunii, cu trei personaje insolite: Camus, Wittgenstein si Pavese.„Clara Uson realizeaza un autoportret plin de sinceritate. Dar in acelasi timp, aceasta istorie intrafamiliala a Spaniei ce trece de la regimul lui Franco la tranzitia spre democratie, cu o mama detestata si o fiica autodistructiva, repovesteste si viata unei tinere muze a filmelor erotice, Sandra Mozarovski, presupusa amanta a regelui Juan Carlos, moarta in imprejurari suspecte. Taina acestor digresiuni este dezlegata de maiestria Clarei Uson, una dintre cele mai valoroase prozatoare contemporane.” (Babelia)„O carte ce vorbeste despre lucrurile pe care ar trebui sa le trecem sub tacere, cele pe care nu reusim sa le spunem, desi in realitate sint singurele care conteaza.” (il Fatto Quotidiano)„Asasinul timid este, fara indoiala, unul dintre cele mai stralucite romane ale Clarei Uson, scris intr-o proza ce reuseste sa captiveze cititorul de la prima pagina.” (La Razon)