Ancheta in brutarie

Sa deschizi o carte de povestiri e ca si cum ai pasi intr-o biblioteca.

Cititorii versati vor recunoaste aici, cu bucurie complice, trimiteri subtile la maestri ai genului, de la Poe la Cortazar, si vor aprecia meritele de heterotopie postmoderna ale volumu¬lui, remarcand recurenta unor spatii alienante, de incapsulare a anormalului: pivnita, podul, casa, azilul de nebuni.

Insa acest fantastic macabru, populat de copii precoce cu sensibilitati maladive, perversi, batrani senili si debili mintal, e imbogatit cu tuse satirice de cotidian autohton – primarul demagog si pus pe imbogatire, miliardarul de carton, poli¬tistul agresiv si semi-analfabet. Tocmai aceasta versatilitate a discursului narativ, care alterneaza intre fantastic, notatii rea¬liste, observatii psihologice si replici pline de umor, face ca volumul sa se preteze unor grile de lectura variate.

Elementul comun e misterul, caci cartea intreaga e un inge¬nios esafodaj de carti de joc, in care cititorii, la fiecare reluare a povestii, sunt invitati sa joace un rol interactiv, punand cap la cap indicii abil raspandite prin text, cat sa intregeasca o semnificatie.

Fiecare povestire – un puzzle. Fiecare intriga – un mister. Fiecare cititor – un detectiv. Fiecare lectura – o bucurie.