Happily Never After

Numele lor? Obiectanții. Meseria lor? Să anuleze nunți contra-cost. Dilema lor? S-ar putea să fie îndrăgostiți unul de celălalt. Când Sophie Steinbeck află chiar înainte de nuntă că logodnicul ei a înșelat din nou, își dorește cu disperare să anuleze totul. Dar pentru că viitorul ei socru este șeful dur al tatălui ei, nu vrea să fie ea cea care face asta. Salvarea vine sub forma unui obiectant profesionist, al cărui scop este să apară la nunți și să rostească cuvintele pe care (de obicei) niciun cuplu nu vrea să le audă la „I object!” În timpul festivităților anti-nuntă din acea seară, Sophie află mai multe despre meseria lui Max Obiectantul. Are perfect sens: el salvează oamenii de la a-și irosi viața, de la a se răni unul pe celălalt. Este un erou modern. Iar Sophie vrea să se alăture. Cei doi cinici ai iubirii încep să colaboreze, mergând de la o nuntă la alta, iar Sophie se distrează mai mult ca niciodată. Așteaptă cu nerăbdare fiecare ceremonie tensionată, salvând sufletele îndrăgostite ale maselor logodnicilor. Pe măsură ce Sophie și Max petrec mai mult timp împreună, realizează însă că chimia lor fizică este explozivă, ceea ce îi conduce să experimenteze câteva întâlniri intime – dar este perfect în regulă, pentru că ei cu siguranță nu au sentimente unul pentru celălalt. Dragostea nu există, până la urmă. Și apoi totul se schimbă. Un viitor mire îl angajează pe Sophie să obiecteze, dar logodnica lui este femeia care i-a frânt inima lui Max. Pe măsură ce Max se luptă cu dilema dacă poate fi complice la suferința fostei sale, Sophie se confruntă cu realizarea bruscă că s-ar putea să se fi îndrăgostit profund de partenerul ei în „crimă”.