Magazinul de palarii magice

Accesoriul denumeste un element vestimentar secundar asociat unei componente principale, devenind dependent de aceasta, insa nefiindu-i indispensabil: de exemplu, cureaua, siragul de perle, cravata sau batista. Dar, ca intr-un joc paradoxal al detaliilor, aceste gaselnite estetice confera o infatisare distinsa individului care le poarta. Si cu adevarat pot schimba caracterul si pot modifica personalitatea! Povestea accesoriilor cu inrauriri cameleonice, in speta palaria, ne-o prezinta Sonja Wimmer, in cuprinsul cartii „Magazinul de palarii magice”.Intr-un sat oarecare, mai exact in centrul sau, apare pe neasteptate un magazin mic de palarii. Sceptici, locuitorii nu-i vad rostul si-i considera aparitia inopinata o obraznicie. Dar, in ciuda privirilor aruncate pe furis cu neincredere, un tanar indraznet – Miguelito cel Fricos – decide sa-i treaca pragul. Nu dupa multa vreme, tanarul paraseste buticul, purtand o palarie frumoasa. Dar asta nu era tot! Nu doar infatisarea ii era schimbata, ci si intreg comportamentul!

Aspectul acesta nu putea fi trecut cu vederea de ceilalti si, rand pe rand, oamenii din sat s-au incumetat sa intre in magazin. Astfel, in jurul pravaliei si al palarierului ei s-au tesut o sumedenie de povesti, zvonindu-se chiar ca palariile ar fi magice. Purtandu-le, oamenii au inceput sa se schimbe, iar viata li se imbunatatea vizibil: palariile nu le mai erau simple accesorii, ci faceau parte din fiinta lor. La adapostul borurilor, oamenii aveau indrazneala de a deveni ei insisi, revelandu-si cele mai frumoase calitati, iar umbrele le dispareau.

Dar intr-o zi, o furtuna s-a abatut brusc asupra satului, smulgand frunzele copacilor si palariile de pe capetele oamenilor. Cand linistea s-a asternut iar, locuitorii au constatat ca au ramas fara palarii si ca magazinul, dimpreuna cu mestesugarul lui, disparusera. Vazandu-se in aceasta situatie, oamenii se simteau dezgoliti si vulnerabili si se intrebau ce sa faca…