Contributii la filosofia renasterii

Desi avem asteptarea de a gasi o lucrare de nuanta scolastica, teza de licenta a lui Mircea Eliade e, mai degraba, o evaluare a Renasterii din perspectiva intersectiei dintre metafizica, religie si arta. Cei pasionati de filosofie vor gasi, in aceste pagini, inceputul unui demers de cercetare care viza noua capitole: doar trei au fost scrise in vederea finalizarii studiilor de licenta, reprezentand o investigatie filosofica dublata de un jurnal de calatorie in Italia anilor 1927-1928. Memoriile lui Eliade sunt, din acest punct de vedere, cel mai bun raport de progres al unei cercetari. Mai inainte insa de a surprinde in ce masura argumentele avansate in lucrarea sa sunt, in mod surprinzator, rezultatul intalnirilor fericite cu Papini sau Gentile, trebuie sa ne amintim ca toate tezele filosofice reunite in acest volum sunt scrise de Eliade la varsta de 21 de ani.

M-as bucura daca peste ani, aceste jurnale (cele de calatorie, cat si cele dedicate cercetarilor filosofice) ar face obiectul unei ecranizari spectaculoase, intre Italia, India si Romania anilor in care Eliade a trait toate emotiile unui om sfarsit si renascut deopotriva. Pana atunci insa, Editura Cartea Romaneasca Educational aduce publicului versiunea reeditata a acestor doua lucrari corespondente – Contributii la filosofia Renasterii – si jurnalul de calatorie aferent culiselor acestui travaliu hermeneutic, pe alocuri necunoscut celor care aspira la parcurgerea unui studiu eliadesc riguros. Nu e nici pe departe o lucrare tabu. Dar este, fara indoiala, o lucrare-document: monografica si biografica fara a fi in contratimp, confesionala si critica fara a fi in dezacord. Oana Camelia SERBAN