Erik: A Tale About the Power

Se întunecă peste lacul de munte; iarna care trece îngheață tărâmul liniștit de nord. Un băiețel îmbrăcat în blană, înarmat cu o sabie decorată cu cap de corb, se luptă cu terenul denivelat, noroiul și o povară insuportabilă – rămășițele tatălui său – Edsgar, puternicul războinic al Marelui Nord. Un șuvoi de lumină albă se revarsă din cer spre rugul funerar. Un sunet de clopoțel umple totul în jur. Parcă miliarde de particule metalice sunt presărate pe un scut de oțel. Edsgar își ia rămas bun de la Erik, frumoasele valkyrie preiau spiritul războinicului, iar el zboară cu ele către porțile Valhallelor pentru a-și lua locul cuvenit alături de Odin. Rănit, obosit și epuizat, Erik pornește spre casă pentru a îndeplini ultima poruncă a tatălui său. Singur, dar nu chiar. „Cine ești tu...“ șopti băiatul din nou. „Sunt fiica lui Odin și Zorii Timpului.“ Un glas ca primăvara răspunse, „Sunt Prințesa Zorilor.“ Adăugă fata, iar mii de harpe preluară o melodie blândă. Erik simți că se scufundă. Fata zână zbură departe. „Te voi mai vedea vreodată?“ spuse cu inima sa.” Băiețelul este prins într-un vârtej de ipocrizie, trădare și amenințare. Nornirile hotărăsc luptele care îi sunt destin. Reale și invizibile. Va supraviețui micuțul războinic? Va urma legământul tatălui său, moștenirea vikingului? Aventura palpitantă a lui Erik continuă pe măsură ce răsfoiți Cartea Întâi.