Tanarul Eugen IONESCU

Scriitor el insusi prin forta frazei si adevarul ei, Eugen Simion pleaca de la intentia de a-i arata cititorului, pentru inceput, cat de important este sa cunoastem indeaproape caracterul scriitorului, luptele launtrice pe care acesta le-a purtat si de care adesea a fost chinuit. Cine a fost Eugen Ionescu inainte sa fie cernut prin sita deasa a grelei vremi prin care a trecut? Cine a fost necunoscutul Ionescu, cel care publica sub pseudonim, poetul din spatele Elegiilor pentru fiinte mici sau partenerul de dialog al lui Jeni Acterian? Acestor intrebari volumul de fata nu le ofera un raspuns ferm, matematic. Taina umanului din spatele teatrului absurd se reveleaza insa pagina cu pagina pentru toti cei care au maturitatea necesara sa accepte ideea ca rascolitoarele indoieli ce raman nesupuse au bout du chemin sunt tot atatea porti catre spectaculosul, teatralul si, in fond, liricul Ionescu-Ionesco. Livia IACOBEugen Simion s-a nascut la 25 mai 1933 in Chiojdeanca, (Prahova). A studiat la Liceul „I.L. Caragiale” din Ploiesti si a urmat cursurile Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti, unde i-a avut profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti si Iorgu Iordan. A obtinut titlul de doctor in stiinte filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mantuit, condusa de profesorul Serban Cioculescu (1969). Colaboreaza intre 1956-1962 in „Colectivul Eminescu”al Academiei Romane condus de Perpessicius. In 1963-1964 devine asistent universitar, apoi conferentiar, iar din 1990 – profesor la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. Debuteaza in presa literara in 1960 si face cronica literara decenii de-a randul la Gazeta literara si Romania literara. Intre 1970-1973 este lector la Universitatea Paris IV, Sorbona. In 1991 este ales membru al Academiei Romane. In 1994 devine vicepresedintele, iar din 1998 pana in 2006 este Presedintele Academiei Romane. In 1999 devine Director-fondator al Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta. Aici deschide colectia „Opere fundamentale” din clasicii literaturii romane, iar intre 2002-2009 scoate in 38 de volume manuscrisele lui Eminescu in facsimil. Ca director al Institutului „G. Calinescu”, coordoneaza Dictionarul General al literaturii romane (I-VII). Este numit Doctor Honoris Causa al mai multor universitati din tara si strainatate. Este membru al Academiei de Stiinte Morale si Politice (Franta), al Academiei Regale de Stiinte si Litere din Danemarca, al Academiei din Atena, al Academiei de Stiinte si Litere din Serbia. A publicat peste 30 de volume de critica si istorie literara.