Lectii de italiana

O tulburatoare poveste despre viata si iubire, un roman despre maturizare si cumplitul pret care trebuie platit pentru libertate, desfasurat atat pe fundalul unei Moscove contemporane depravate si cenusii, cat si in insorita Toscana. Ivan Sergheevici Ogariov este medic de succes intr-o clinica privata din Moscova anilor 2000. Pe dinauntru insa, Ivan Sergheevici Ogariov urla de durere. La patruzeci si doi de ani, duce o viata superficiala si previzibila: munca pana la epuizare, sex conjugal de carton, duminici si Revelioane la socri, cu salata de hering si piftie, apartament inchiriat, trafic, plictis, Putin, un oras depravat si strain. Cu ranile copilariei sovietice sumbre si lipsite de iubire inca nevindecate, cu trauma armatei si a unui tragic accident mortal planand asupra lui, notorietatea, statutul si cei trei mii doua sute sapte pacienti din baza de date nu reusesc decat sa ii adanceasca sentimentul pustiitor al lipsei de sens. Pana intr-o zi, cand totul in jur se prabuseste. Pentru ca in cabinetul lui intra Malia, care, la cei douazeci si patru de ani ai ei, e exuberanta, excentrica si isi doreste doar sa traiasca. Iubirea lor nebuna il smulge pe Ogariov din existenta searbada: barbatul renunta la tot pentru a se abandona unei povesti cu hoinareli prin muzee europene, poezie, branzeturi si vinuri vechi italienesti, soare de Toscana si bucle aramii. Se infrupta din viata si este hotarat sa ocroteasca fericirea nou descoperita impotriva a tot si a toate. Insa Malia alege altfel. Proza curge nemaipomenit de lin, ramanand pana la capat dezarmant de inefabila. – Lisa C. Hayden Stepnova o duce pe Anna Karenina la psihoterapeut si, in schimb, se alege cu un personaj masculin care are curajul de a NU se arunca sub tren. Ceva intre Doctor House si Doctor Jivago. – Tatiana Suhareva Sa nu credeti ca proza Marinei Stepnova se aseamana cu goblenul tremurat al unei fetite – maiestria si dexteritatea condeiului ne arata ca aceasta scriitoare poate infasa un copil cu o mana si dezasambla o arma cu cealalta. – Zahar Prilepin