Petru cel Mare

In lucrarea sa, care a castigat premiul Pulitzer in 1981, Robert K. Massie prezinta detaliat viata acestui captivant personaj istoric si evidentiaza evenimentele cruciale care au transformat un baiat intr-o legenda, inclusiv calatoriile sale incognito prin Europa, curiozitatea sa de nepotolit fata de obiceiurile occidentale, obsesia pentru mare si constituirea maretei flote rusesti, modul in care a creat o armata de neinvins si relatiile sale cu cei pe care i-a iubit cel mai mult: Ecaterina, iubita sa tandra, si Mensikov, printul fermecator si lipsit de scrupule care a ajuns la putere prin intermediul prieteniei cu Petru. Un loc special in carte il ocupa relatia dificila a lui Petru cu fiul sau Aleksei, care a fost judecat si condamnat la moarte in 1718. Autorul nu neglijeaza nici viata politica, sociala, culturala si religioasa din Rusia pe parcursul jumatatii secunde a secolului al XVII-lea si primei parti a secolului al XVIII-lea. Astfel, Massie isi conduce cititorii in lumea ruseasca medievala si premoderna schimbata iremediabil, uneori in mod violent, de reformele initiate de monarhul autocrat Petru cel Mare. Fie ca sunt schimbari care au afectat in primul rand individul, precum obligativitatea taierii barbilor, sau initiative care au vizat consolidarea fortei statului, de exemplu, infiintarea marinei rusesti si a Sankt-Petersburgului, reorganizarea administrativa inspirata de modelul occidental, toate acestea au transformat Rusia medievala intr-un stat modern. In acelasi timp, multe dintre reformele din timpul lui Petru au avut o influenta indelungata asupra societatii rusesti. Cartea lui Massie nu ofera doar o perspectiva interna a societatii rusesti, ci urmareste si actiunile lui Petru in planul politicii externe, la nivel european sau chiar global. Astfel, doua dintre cele cinci sectiuni ale lucrarii se ocupa de relatiile Rusiei cu celelalte state europene. Poate cel mai important conflict din timpul domniei lui Petru a fost cel impotriva Suediei. In urma Marelui Razboi Nordic (1700-1721), Rusia a obtinut o serie de teritorii (Estonia, Livonia si Ingria). Totodata, deznodamantul acestui lung razboi a insemnat si ascensiunea Rusiei la rangul de putere continentala. Pe plan militar, insa, domnia lui Petru nu a fost scutita de esecuri. Campania tarului din Moldova, pornita impotriva Imperiului Otoman, s-a terminat prin infrangerea de la Stanilesti (1711). Nu de putine ori, autorul american ii aduce in prim-plan pe actorii politici importanti din Europa sfarsitului secolului al XVIII-lea si inceputului secolului al XVIII-lea. Regi, comandanti militari, nobili, toti sunt prezentati cititorilor, care pot astfel intelege mai bine actiunile sau atitudinile lor. Tarul Aleksei, tatal lui Petru, Ludovic al XIV-lea, Wilhelm de Orania, Carol al XII-lea, Augustus de Saxonia, ducele de Marlborough, printul Eugeniu de Savoia sau feldmaresalul Rehnskiöld se numara printre figurile ilustre descrise de Massie. De regula, atunci cand analizeaza anumite perioade, istoricii pun accentul pe rolul proceselor si al fenomenelor de lunga durata, lasand cumva in umbra personalitatile exceptionale. Tocmai pentru a sugera impactul lui Petru cel Mare asupra istoriei Rusiei, in special, putem face apel la istoria contrafactuala si sa ne intrebam: Cum ar fi aratat Rusia contemporana daca n-ar fi existat Petru cel Mare?