Cehov

Dupa biografiile dedicate celor mai importanti scriitori rusi din secolul al XIX-lea – Dostoievski, Puskin, Lermontov, Tolstoi, Gogol –, pentru a completa aceasta galerie de portrete, in 1984, Henri Troyat s-a angajat sa spuna povestea fascinanta a lui Anton Pavlovici Cehov. Povestea unei vieti scurte – A.P. Cehov a murit la doar patruzeci si patru de ani (1860-1904) –, dar traita cu intensitate si bogata din perspectiva framintarilor interioare ale personajului. O calatorie prin misterele unei fiinte surprinzatoare, ce-si imparte timpul intre medicina, domeniu caruia i se dedica cu devotament, si literatura, unde se distinge ca artist independent, ostil oricarei pozitii politice, filozofice, religioase, dornic mai presus de toate sa scoata in evidenta viata, fara a incerca sa demonstreze nimic.„Cehov ma incinta prin modestia, rectitudinea morala, fermitatea, stoicismul lui surizator. Era sceptic, dar credea cu candoare in perfectibilitatea speciei umane. Ii placea sa rida, dar bucuria lui avea un fond de tristete. Era generos, sociabil, dar prietenii nu il puteau cunoaste cu adevarat. Se dedica profesiunii sale de medic cu pasiune, dar in acelasi timp, desi bolnav de tuberculoza, lucra cu inversunare la o opera literara in care nu-si punea mari sperante.” (Henri Troyat)„Pina si ochii lui Cehov, albastri, adinci si luminosi, tradau o gindire profunda si o naivitate aproape copilareasca. Simplitatea in miscari, in gesturi si in vorbire era trasatura caracteristica a intregii sale fiinte, precum si a scrisului sau. Mi‑a facut impresia unui om plin de voie buna care se bucura intens de viata.” (V.G. Korolenko)