Nu conteaza unde intri, conteaza cum iesi

Nu conteaza unde intri, conteaza cum iesi: Un antidot impotriva nebuniei admiterii la universitate / Where You Go Is Not Who You'll Be: An Antidote to the College Admissions Mania de Frank Bruni vorbeste despre nebunia care ii cuprinde pe elevii si parintii americani in perioada inscrierilor, respectiv a primirii rezultatelor de ,,admitere la facultate. Autorul descrie in cartea de fata cata energie si cati bani se consuma inutil din cauza acestei ambitii duse uneori la extrem de a frecventa cele mai bune colegii, in ciuda faptului ca: PRESTIGIUL COLEGIULUI PE CARE IL URMEZI NU ITI GARANTEAZA AUTOMAT SUCCESUL IN VIATA. In cazul in care te intrebi de ce ai avea nevoie sa cititi o carte despre nebunia admiterii la colegiu in America cand stim si noi cum e din propria experienta, ei bine, raspunsul e cat se poate de simplu. Pentru ca experienta americana seamana destul de mult cu cea autohtona, dar mai ales, pentru ca, statisticile, sondajele si povestile de viata ale oamenilor de succes care nu au urmat universitati prestigioase adunate in aceasta carte de Frank Bruni iti vor oferi suficiente motive ca sa nu mai privesti admiterea copilului tau la o facultate de top ca fiind cel mai important lucru din viata lui de licean. Succesul in viata nu este garantat de absolvirea unei facultati renumite, asa cum nici absolvirea unei facultati mai putin renumite nu inseamna un viitor total lipsit de stralucire. Frank Bruni este editorialist al publicatiei New York Times din 1995. De-a lungul timpului a fost atat corespondent pentru Casa Alba, dar si critic culinar pentru acest cotidian, in prezent abordand subiecte legate de politica americana, invatamantul superior sau drepturile homosexualilor. In calitate de scriitor, Frank Bruni s-a remarcat cu trei volume devenite bestselleruri New York Times: Where You Go Is Not Who You'll Be (Nu conteaza unde intri, conteaza cum iesi: Un antidot impotriva nebuniei admiterii la universitate ), despre febra admiterii la facultate si obsesia americanilor pentru cele mai bune colegii, Born Round (Nascut Rotund) despre bucuriile si suferintele pe care i le-a adus autorului pasiunea pentru mancare si Ambling into History (O plimbare prin istorie), o cronica a campaniei prezidentiale a lui George Bush din 2002. Asadar, inainte de a te avanta trup si suflet intr-o campanie lunga si obositoare de pregatire a odraslei pentru un colegiu de top, retine mesajul simplu si cat se poate de adevarat al acestei carti: poti sa frecventezi cea mai prestigioasa facultate, poti sa ai cei mai buni profesori si cele mai bune cursuri dupa care sa studiezi, daca nu ai ambitie, determinare, motivatie si mai presus de toate o dorinta de nestavilit de a reusi, SUCCESUL NU VA VENI. Din pacate, oamenii au inceput sa asocieze in mod gresit colegiul pe care il urmeaza cu statutul. Faptul ca frecventeaza un colegiu de elita, a devenit pentru multi dintre noi o eticheta valoroasa pe care ne place s-o ,,afisam la fel cum ne mandrim cu marca masinii pe care o conducem, cu brandul gentii de pe umar sau cu firma pantofilor pe care ii avem in picioare. Constatam astfel cat de gresit este pusa problema in legatura cu sensul si finalitatea studiilor. Specialistii din educatie le amintesc atat parintilor cat si elevilor prin intermediul acestei carti ca nu prestigiul colegiului ar trebui sa ii preocupe atat de mult, ci mai degraba ceea ce vor face acesti tineri cu viata lor in viitor. Iar daca acest lucru va fi suficient de limpede in mintea lor: CE VREAU SA FAC CU VIATA MEA?, UNDE VREAU SA AJUNG? atunci nu va mai conta atat de mult daca universitatea la care au fost admisi este una de top (sau din Ivy League) sau nu. Tot ce va conta va fi sa isi urmareasca scopul in viata si sa se foloseasca de studii cat mai bine cu putinta, oriunde ar fi urmate acestea, pentru a REUSI. Punandu-se astfel problema, foarte multi elevi ar fi scutiti de depresii inutile si de sentimentul ca nu sunt destul de buni. Exemplul sotilor Levin, modul cum pun problema in privinta colegiului la care va fi admis fiul lor, scrisoarea pe care i-o inmaneaza inainte de a sosi primele raspunsuri de la universitati, felul cum se simte fiul lor citind-o, poate fi un exemplu de urmat pentru multi parinti fie ei americani sau romani. Cartea este impartita in 10 capitole dupa cum urmeaza: Capitolul 1: Scolile fara glorie In acest capitol, autorul argumenteaza folosind exemple concrete de oameni de succes: presedinti americani, directori de corporatii, jurnalisti talentati, laureati ai Premiilor Pulitzer, oameni de stiinta si ingineri, nominalizati in topul 30 sub 30 realizat de Revista Forbes, etc. ca nu exista un tipar in ceea ce priveste legatura dintre prestigiul universitatii urmate si gradul de succes de care va ajunge sa se bucure un individ. Descopera aici mai multe exemple de oameni de succes care nu au urmat universitati prestigioase si incepe sa acorzi o sansa si universitatilor mai putin prestigioase! Tot aici, autorul iti va atrage atentia ca mass-media si mediul in general, incearca sa ne faca sa credem altceva. Frank Bruni a observat de exemplu cum cei mai multi indivizi din topul 30 sub 30 realizat de revista Forbes nu au urmat universitati prestigioase, insa publicatia a mentionat universitatea urmata doar in cazul celor care erau absolventi de Harvard, Stanford, Princeton, etc., astfel incat sa ramanem cu impresia ca cei mai de succes oameni au urmat studii superioare la universitati de top. Capitolul 2: Aruncarea la tinta Elevii americani cu pretentii si nu numai, viseaza cel mai probabil sa studieze la una dintre prestigioasele universitati care fac parte din Ivy League. Dar sa ajungi sa fii acceptat la una dintre aceste universitati nu e deloc usor, nici chiar pentru cei mai performanti si merituosi elevi, pentru ca, cu cat prestigiul e mai mare, cu atat rata de acceptare e mai mica. De exemplu, pentru promotia 2018, Stanford a primit 42.167 de aplicatii dintre care au fost acceptati doar 2.138 de elevi, in timp ce la Y