Acest virus care ne sminteste

Acest virus care ne sminteste / Ce virus qui rend fou de Bernard-Henri Levy este un eseu despre coronavirus care te va pune pentru cateva ore, cat iti va lua sa il citesti, pe PAUZA. Va fi o pauza in care nu vei mai apleca urechea la stirile pline de informatii si statistici alarmante referitoare la virus, nu te vei mai teme, nu te vei mai panica. Vei sta stramb, si vei incerca sa judeci drept aceasta pandemie si modul in care s-a actionat intr-o situatie foarte asemanatoare cu multe altele care au mai existat in istorie: gripa din Hong Kong (1968), gripa asiatica (1958) etc. Vei medita pornind de la niste idei si fapte oferite de Bernard-Henri Levy la propria ta teorie in legatura cu masurile, exagerate sau nu, care s-au luat pentru combaterea epidemiei de coronavirus si la teama evidenta care s-a propagat cu rapiditate pe toata planeta, incercand, poate pentru prima oara de la inceputul pandemiei, sa iti acorzi un moment de luciditate in care sa cantaresti cu atentie lucrurile. Scriitorul, filozoful si cineastul de origine franceza Bernard-Henri Levy (n. 1948) este unul dintre cei mai apreciati si bine vanduti autori europeni contemporani, desi o parte dintre ideile si scrierile lui au reprezentat de-a lungul timpului subiect de controversa. A scris peste 30 de carti, multe dintre ele bestselleruri, filozofia, fictiunea si biografiile fiind genurile lui preferate. Bernard-Henri Levy a fost unul dintre liderii miscarii ,,Noii filosofi din anii 70, iar in prezent este considerat una dintre vocile de prim rang in dezbaterea publica franceza. Detine o rubrica in publicatia saptamanala Le Point si a fost numit in 2015 de publicatia The Boston Globe ,,probabil cel mai proeminent intelectual contemporan al Frantei. Acest eseu este despre izolare: Am vazut, in inregistrari video pe care le-am primit din Kiev, Milano, New York, Madrid, dar si din Lagos, Arbil sau Qamishli, trecatori rari, grabiti, care pareau sa fie acolo numai ca sa aminteasca de existenta unei specii umane, dar care treceau pe celalalt trotuar, cu ochii in pamant, atunci cand aparea o alta fiinta umana. n Despre absurdul dus la extrem: Nigeria numara, la jumatatea lunii aprilie 2020, conform agentiei de presa AFP, 12 oameni morti de coronavirus, dar 18 omorati de fortele de securitate din cauza nerespectarii masurilor de izolare. n Despre toate semnificatiile care i s-au dat acestei pandemii: ,,O victorie a colapsologilor, care, tot prezicandu-ne sfarsitul lumii, simt ca se apropie si ne dau o ultima sansa ca sa postim si sa ne resetam? O victorie a stapanilor lumii, care vad aceasta mare izolare [?] echivalenta cu ,,marea inchidere teoretizata de Michel Foucault in textele in care a descris sistemele de putere ale viitorului [?] ca pe o repetitie generala la un nou tip de control si de urmarire a oamenilor? O mare frica, asa ca aceea din 1789, cu toata partea de informatii false, de comploturi, de fuga disperata si, intr-o buna zi, de revolte lipsite de speranta? Sau poate dimpotriva? Un semn incurajator ca lumea s-a schimbat, ca a constientizat in sfarsit caracterul sacru al vietii si ca, intre economie si viata, a ales sa fie de partea vietii? Sau poate, iarasi, dimpotriva: o emotie colectiva, agravata de canalele de informatie si de retelele sociale, care, bombardandu-ne in fiecare zi cu numarul celor aflati la reanimare, al muribunzilor si al mortilor, ne plaseaza intr-un univers paralel in care nu mai exista nicaieri nicio informatie si ne innebuneste literalmente? Poate ca niciuna nu e corecta, sau intru-totul corecta, poate ca nu ar trebui sa vorbim in acesti termeni despre aceasta pandemie, dar cu siguranta ca, toate aceste informatii, analogii sau trimiteri, te vor ajuta sa iti creezi o opinie personala in legatura cu vremurile pe care le traim bazata mai mult pe fapte si mai putin pe impresii subiective. n Eseul este impartit in cinci parti dupa cum urmeaza: Capitolul 1: Intoarce-te, Michel Foucault Invocarea istoricului, filosofului si scriitorului francez Michel Foucault, autorul lucrarii ,,Istoria nebuniei in epoca clasica in care acesta vedea nebunia ca un instrument de control social si putere, nu este catusi de putin intamplatoare. Autorul considera ca aceasta perioada in care medicina a preluat fraiele puterii ar fi o buna sursa de inspiratie pentru celebrul autor. Si ne invita sa ne punem niste intrebari complexe precum: Care sunt lectiile istoriei referitoare la perioadele in care puterea sanitara a preluat controlul? Ce se intampla cand medicul conduce turma in locul pastorului divin, asa cum relateaza Platon in Omul politic? Ce se intampla cand medicii adopta si incurajeaza prin puterea ce li s-a dat idei ,,extravagante ca sa nu spunem periculoase, asa cum a fost in cazul doctorilor deveniti consilierii ministrului sanatatii francez Henri Sellier, Robert-Henri Hazemann si Robert-Henri Hazemann? Ce se intampla cu alte cuvinte cand are loc aceasta ,,uniune incestuasa cum o numeste Levy intre puterea politica si cea medicala? Care vor fi consecintele? Capitolul 2: O surpriza divina Sta in natura umana sa gaseasca simboluri si semnificatii in tot ce se intampla. Asadar, nici virusul nu putea scapa neinterpretat. Ecologistii au vazut in el un mesaj clar venit din partea Pamantului care ne transmite ca specia umana trebuie sa se opreasca din iuresul nebun al productiei care sufoca planeta, pentru a o lasa sa respire. Dar atunci, ciuma neagra, pesta din Atena, raportata de Tucidide, pesta din Teba, tusea din Perinthos, ce au semnificat, din moment ce au avut loc in perioade in care epuizarea combustibilului fosil si concentratiile ridicate din atmosfera de CO2 nu faceau inca parte din preocuparile omenirii? Pe de alta parte, religia a vazut in virus un mesaj divin, o pedeapsa divina pentru pacatele tot mai grele ale umanitatii, un moment al cairii si al intoarcerii catre divinitate. Oricum ar fi, si oricat de justificate ar fi aceste teorii, raman totusi o multime de intrebari la care trebuie sa raspundem cat m